Șeful FRF, Răzvan Burleanu, a vizitat ieri uriașul șantier de pe stadionul „Ion Oblemenco“ și a promis că România va juca aici la toamnă cu Armenia ori Kazahstan. S-ar putea ca meciul să nu mai prezinte miză pentru echipa României, dar pentru echipa locală, CS Universitatea, are una imensă: poate chiar existența ei.

În ultimii 13 ani, România a avut unele meciuri oficiale pe alte stadioane decât Arena Națională, pe care-l putem cosidera terenul ei propriu. Pe stadioanele acelea evoluau în mod frecvent niște echipe de club. Între timp, de ele s-a ales praful și, scuzați redundanța, pulberea.
E vorba, în principal, de stadioane scoase nu de mult din țiplă și doldora de utilități, cum speră craiovenii că va fi și „Ion Oblemenco“ la toamnă.
Stadionul Giulești, România – Olanda 0-2, 28 martie 2005, preliminariile CM 2006. Beneficiara stadionului renovat și dichisit, Rapid București, a încheiat acel campionat pe locul 3 în prima ligă. Încă nu părea nimic în neregulă pentru Rapid, ci doar pentru echipa națională.
Constanța, România – Olanda 1-0, 13 octombrie 2007, preliminariile CE 2008. Un stadion care azi n-ar mai avea voie nici în Europa League. De acea dată, România s-a calificat la turnel final și nici Farul Constanța n-a mers foarte rău în ediția Ligii I: a terminat pe locul 13. Acum ar zice sărumâna și pentru locul 13 în Liga II, doar că n-are cum, e mai jos de liga secundă. Și mai jos de liga terță.
Cluj, România – Lituania 0-3, 6 septembrie 2008, preliminariile CM 2010. Stadionul „Dr. Constantin Rădulescu“, despre care toți comentatorii TV spun că-i cochet, al echipei CFR Cluj, a fost alesul. CFR a mers comsi-comsa în campionatul respectiv, a încheiat pe 4. Oricum, dintre toate cluburile implicate fără voia lor în povestea de care vorbim, CFR Cluj a scăpat cel mai ieftin: doar cu insolvența.
Piatra-Neamț, România – Insulele Feroe 3-1, 14 octombrie 2009, preliminariile CM 2010. Bijuterie de stadion, pietricică nestemată, nu alta! Un prim efect: în acea ediție, Ceahlăul a retrogradat în B. Pe urmă s-a dus și mai la vale, că nici o sută de pinaltiuri primite cadou de la arbitri n-ar mai aduce-o unde-a fost. S-a dezintegrat.
Stadionul Giulești, România – Bosnia 3-0, 3 iunie 2011, preliminariile CE 2012. Nici în acea ediție Rapidulețul nu s-a prezentat tocmai rău: locul 4 la final. Azi, dacă pui alături stadioanele Giulești și „Ion Oblemenco“, arată cam la fel, doar că al doilea e mai mare. Și nici nu ne dăm seama cine a decăzut în mai mare hal: legendara echipă Rapid ori stadionul ei?
Ploiești, România – Insulele Feroe 1-0, 29 martie 2015, preliminariile CE 2016. Un stadion minunat, acoperit, cu locuri suficiente pentru o partidă între profesioniști și amatori. Campanie încheiată cu reușită pentru România. Dar Petrolul Ploiești? Ce-i drept, la ora meciului (21.45), Petrolul se afla de vreo lună în insolvență. Dezinteresată, echipa locală a încheiat acel campionat doar pe locul 6. Pe urmă, într-un an și jumătate, Petrolul a coborât atât de adânc, încât nici cu sonda nu-l mai găsești.
Cluj, România – Muntenegru 1-1, 4 septembrie 2016, preliminariile CM 2018. S-a jucat pe ultramoderna Cluj Arena, construită pentru echipa tradițională a orașului. U Cluj era deja dusă dracului, în județeană. În cazul acesta, dacă tot mai exista în țară un stadion de fală unde nu jucase, naționala României n-a ratat ocazia să se manifeste retroactiv ca piază rea.
Deși cronologic e primul, am lăsat la urmă un oraș asupra căruia trebuie să zăbovim. Singurul de provincie în care, după Revoluția, naționala a câștigat două meciuri. Din două.
Craiova, România – Bosnia și Herțegovina 2-0, 7 iunie 2003, preliminariile CE 2004. La vremea aia, rigorile UEFA erau mai joase, bătrâul „Ion Oblemenco“ , fost Central, fiind bun pentru un meci de calificare (pe care România a ratat-o). Universitatea Craiova a avut un reviriment față de ultimii ani și a treminat campionatul 2003-2004 pe locul 4.
Craiova, România – Macedonia 2-1, 4 septembrie 2004, preliminariile CM 2006. Al doilea meci al naționalei pe „Ion Oblemenco“ în doar un an și câteva luni? Era mult prea mult pentru un oraș provincial, care a plătit un tribut scump: Universitatea Craiova a văzut pentru prima oară cum e să pici în B, după 41 de ani petrecuți în A.
Doamnă primar Lia Olguța Vasilescu, alte oficialități craiovene, simpli cetățeni ai Olteniei! Lăudați-vă cu noul stadion după ce-o fi gata sau chiar și până atunci, dar, dacă țineți la CS Universitatea, țineți și naționala României departe de „Ion Oblemenco“! Găsiți ceva s-o alunge, ca tămâia pe draci, ca usturoiul pe vampiri, preparați pentru Burleanu o loțiune ori o poțiune, înaintați undeva o moțiune!
Poate că timpul vă e prețios și n-ați citit toate de mai sus, vă facem un rezumat. Din 2003 încoace, naționala României a jucat meciuri de calificare pe stadioanele a 6 echipe de club din prima ligă (n-am luat U Cluj în calcul). Dintre cele 6, azi, doar una mai e în Liga I, și aceea insolventă. Celelalte nu mai există sau sunt în Liga IV. Deci nici ele nu mai există.
reviews for canada pharmacy online
safe canadian online pharmacy
list of approved canadian pharmacies