Șeful FRF, Răzvan Burleanu, a vizitat ieri uriașul șantier de pe stadionul „Ion Oblemenco“ și a promis că România va juca aici la toamnă cu Armenia ori Kazahstan. S-ar putea ca meciul să nu mai prezinte miză pentru echipa României, dar pentru echipa locală, CS Universitatea, are una imensă: poate chiar existența ei.
În ultimii 13 ani, România a avut unele meciuri oficiale pe alte stadioane decât Arena Națională, pe care-l putem cosidera terenul ei propriu. Pe stadioanele acelea evoluau în mod frecvent niște echipe de club. Între timp, de ele s-a ales praful și, scuzați redundanța, pulberea.
E vorba, în principal, de stadioane scoase nu de mult din țiplă și doldora de utilități, cum speră craiovenii că va fi și „Ion Oblemenco“ la toamnă.
Stadionul Giulești, România – Olanda 0-2, 28 martie 2005, preliminariile CM 2006. Beneficiara stadionului renovat și dichisit, Rapid București, a încheiat acel campionat pe locul 3 în prima ligă. Încă nu părea nimic în neregulă pentru Rapid, ci doar pentru echipa națională.
Constanța, România – Olanda 1-0, 13 octombrie 2007, preliminariile CE 2008. Un stadion care azi n-ar mai avea voie nici în Europa League. De acea dată, România s-a calificat la turnel final și nici Farul Constanța n-a mers foarte rău în ediția Ligii I: a terminat pe locul 13. Acum ar zice sărumâna și pentru locul 13 în Liga II, doar că n-are cum, e mai jos de liga secundă. Și mai jos de liga terță.
Cluj, România – Lituania 0-3, 6 septembrie 2008, preliminariile CM 2010. Stadionul „Dr. Constantin Rădulescu“, despre care toți comentatorii TV spun că-i cochet, al echipei CFR Cluj, a fost alesul. CFR a mers comsi-comsa în campionatul respectiv, a încheiat pe 4. Oricum, dintre toate cluburile implicate fără voia lor în povestea de care vorbim, CFR Cluj a scăpat cel mai ieftin: doar cu insolvența.
Piatra-Neamț, România – Insulele Feroe 3-1, 14 octombrie 2009, preliminariile CM 2010. Bijuterie de stadion, pietricică nestemată, nu alta! Un prim efect: în acea ediție, Ceahlăul a retrogradat în B. Pe urmă s-a dus și mai la vale, că nici o sută de pinaltiuri primite cadou de la arbitri n-ar mai aduce-o unde-a fost. S-a dezintegrat.
Stadionul Giulești, România – Bosnia 3-0, 3 iunie 2011, preliminariile CE 2012. Nici în acea ediție Rapidulețul nu s-a prezentat tocmai rău: locul 4 la final. Azi, dacă pui alături stadioanele Giulești și „Ion Oblemenco“, arată cam la fel, doar că al doilea e mai mare. Și nici nu ne dăm seama cine a decăzut în mai mare hal: legendara echipă Rapid ori stadionul ei?
Ploiești, România – Insulele Feroe 1-0, 29 martie 2015, preliminariile CE 2016. Un stadion minunat, acoperit, cu locuri suficiente pentru o partidă între profesioniști și amatori. Campanie încheiată cu reușită pentru România. Dar Petrolul Ploiești? Ce-i drept, la ora meciului (21.45), Petrolul se afla de vreo lună în insolvență. Dezinteresată, echipa locală a încheiat acel campionat doar pe locul 6. Pe urmă, într-un an și jumătate, Petrolul a coborât atât de adânc, încât nici cu sonda nu-l mai găsești.
Cluj, România – Muntenegru 1-1, 4 septembrie 2016, preliminariile CM 2018. S-a jucat pe ultramoderna Cluj Arena, construită pentru echipa tradițională a orașului. U Cluj era deja dusă dracului, în județeană. În cazul acesta, dacă tot mai exista în țară un stadion de fală unde nu jucase, naționala României n-a ratat ocazia să se manifeste retroactiv ca piază rea.
Deși cronologic e primul, am lăsat la urmă un oraș asupra căruia trebuie să zăbovim. Singurul de provincie în care, după Revoluția, naționala a câștigat două meciuri. Din două.
Craiova, România – Bosnia și Herțegovina 2-0, 7 iunie 2003, preliminariile CE 2004. La vremea aia, rigorile UEFA erau mai joase, bătrâul „Ion Oblemenco“ , fost Central, fiind bun pentru un meci de calificare (pe care România a ratat-o). Universitatea Craiova a avut un reviriment față de ultimii ani și a treminat campionatul 2003-2004 pe locul 4.
Craiova, România – Macedonia 2-1, 4 septembrie 2004, preliminariile CM 2006. Al doilea meci al naționalei pe „Ion Oblemenco“ în doar un an și câteva luni? Era mult prea mult pentru un oraș provincial, care a plătit un tribut scump: Universitatea Craiova a văzut pentru prima oară cum e să pici în B, după 41 de ani petrecuți în A.
Doamnă primar Lia Olguța Vasilescu, alte oficialități craiovene, simpli cetățeni ai Olteniei! Lăudați-vă cu noul stadion după ce-o fi gata sau chiar și până atunci, dar, dacă țineți la CS Universitatea, țineți și naționala României departe de „Ion Oblemenco“! Găsiți ceva s-o alunge, ca tămâia pe draci, ca usturoiul pe vampiri, preparați pentru Burleanu o loțiune ori o poțiune, înaintați undeva o moțiune!
Poate că timpul vă e prețios și n-ați citit toate de mai sus, vă facem un rezumat. Din 2003 încoace, naționala României a jucat meciuri de calificare pe stadioanele a 6 echipe de club din prima ligă (n-am luat U Cluj în calcul). Dintre cele 6, azi, doar una mai e în Liga I, și aceea insolventă. Celelalte nu mai există sau sunt în Liga IV. Deci nici ele nu mai există.
