De când savanții au inventat presa online, varianta electronică a Gazetei de Sud s-a comportat ca și cea tipărită: a stat în fruntea publicațiilor craiovene, la distanță gigametrică de următoarele clasate. S-or mai fi dat lupte pentru locul secund, dar, ca să-ți propui să depășești Gazeta, însemna să fii altă echipă decât Celtic Glasgow și să vrei, în ultimii vreo șapte ani, să câștigi campionatul Scoției.
Iată însă cifre recente privind fluxul de cititori al GDS:
Și priviți cum se situează 3 minute:
În data de 10 decembrie, așadar, 1.019 oameni au intrat pe saitul GDS, în vreme ce 6.139 au fost curioși să afle ce scrie 3 minute.
Nu putem totuși să neglijăm niște date. De la 18.000 de unici, GDS a trecut brusc și, până una-alta, iremediabil la vreo 2.000. Cădere abisală, ca și cum Pensiunea Ina de la Rânca s-ar prăvăli în prăpastie, dar comparația nu-i reușită, că prin preajma pensiunii tot sunt niște văi abrupte. Cert e că pe soții Ina și Adrian Voinea i-a dat afră afară de la conducerea Gazetei de bosul George Constantin Păunescu. Înainte de prăbușire sau imediat după, drept consecință…
Orișicât, urcușul necunoscutului sait 3 minute e amețitor. Cine e și ce vrea 3 minute? De când, cum, de ce, de unde până unde? 3 minute nu-i nici tabloid, chit că prezintă viguroase accente, nici quality (ce vorbă o mai fi și asta?). Are multe chemări la vot instant (cea mai frumoasă studentă din Craiova, spre exemplu) și concursuri, are postări pe care să le parcurgi în cel mult 3 minute. Intrați mai bine și vedeți: www.3minte.net, poate câștigați și vreun concurs. Și 3 minute nu respectă nici pe departe regula saiturilor mari, să publice texte megametrice, ca să țină cât mai mult conectați inclusiv oamenii care le citesc în diagonală, potrivit strategiei de marketing.
La 3 minute lucrează un singur om, Cosmin Cojocăreanu, care a izbutit să agațe de 6 ori mai mulți cititori decât armata jurnaliștilor de la GDS. În primăvara trecută, l-a dat afară Mihai Rotaru de la CS Universitatea, unde fusese purtător de cuvânt vreme de aproape 4 ani.
Dacă tot aduserăm vorba despre procedura saiturilor mari, facem și noi o divagație, unde mai pui că furnizăm informații inedite. Când l-a concediat pe Cojocăreanu (circa 2.000 de lei pe lună salariu), Mihai Rotaru a adus în locu-i o firmă cu antecedente în crearea imaginii pentru echipe de fotbal (10.000 de euro pe lună pentru toată firma). Erau creatorii care-i puseseră pe fotbaliștii de la Dinamo să se scălămbăie făcând pe spartanii, iar pe ăia de la Petrolul îi preschimbaseră-n marțieni. Și astă-vară, în pauza dintre edițiile de campionat, când gândeau ei mai profund ce nație de războinici sau ce entitate mai mult sau mai puțin umană să facă din fotbaliștii craioveni – huni, călugări șaolini, vârcolaci? – Mihai Rotaru i-a dat și pe ei afară, că parcă scriau cam prost pe saitul clubului pentru 10.000 de euro lunar. I-a dat afară, dar pe Cojocăreanu nu l-a rechemat sub arme.
Și așa a făcut Cojocăreanu, singur-singurel, pe la sfârșitul verii trecute, onlainul 3 minute. Doar lui Mihai Gavrilă trebuie să-i dea curcanul de Crăciun, că el e nașul de botez.
Întâile încercări disperate ale lui Cosmin să atingă un trafic-mamut au fost cum au fost. Cam așa:
Evident că Simona Gherghe, Conchita Wurst și Elena Cârstea (care apare-n imagine) n-au murit. Numai sora Elenei Cârstea a plecat cu adevărat pe ultimul durm, cândva, poate-n mileniul trecut.
Aiurelile tabloidistice de mai sus nici măcar n-au contribuit la impactul atins în prezent de 3 minute. Saitul lui Cojocăreanu mai are un pas de făcut, să capete recunoaștere publică, să-l acceseze lumea direct. Și, mai știi, poate că se va-nvârti roata: va ajunge să se roage Mihai Rotaru de Cosmin Cojocăreanu.
