Târgul Meșterilor Populari a avut loc weekend-ul acesta pe esplanada Teatrului Național din Craiova. De la icoane sculptate pe lemn, la vase din lut, costume populare și produse tradiționale românești, toate s-au găsit pe tarabele meșterilor veniţi din toate colţurile ţării.
Meșteșugarii nu au dus lipsă de clienți, în pofida vremii urâte. Cei mai mulți spun că au reușit să facă vânzare și anul acesta, deși anii trecuţi a fost mai bine. Produsele de artizanat sunt totuși cel mai prost vândute, întrucât oamenii preferă produsele de utilitate; cât mai simple și cât mai folositoare, în detrimentul celor decorative.
Antoaneta Nadu, meșter teșător, a fost profesoară de biologie, dar țesutul covoarelor a fost mereu cea mai mare pasiune a ei. Prin multă muncă și dedicare, ne povestește că a reușit să își deschidă o firmă, unde mai are încă 5 angajați. A colindat lumea în lung și în lat cu meșteșugul ei, expunând arta și tradițiile oltenești. Femeia spune că străinii apreciază mult mai mult obiectele noastre artizanale decât o facem noi.
,,Mă deranjează foarte mult când oamenii întreabă de ce costă atât de mult un covor sau o carpetă țesută. Unii cred că e doar lână, dar nu înțeleg că în spatele unor astfel de obiecte stau săptămâni de lucru, iar calitatea unui covor țesut manual este net superioară celei a covoarelor din comerț.’’ O carpetă costă în jur de 60 lei, iar un covoraș 200 lei. Toate au motive specifice zonei Olteniei, precum: Pomul Vieții, Păunul și, bineînțeles, motive florale.
Vasilica Olaru este meșter ceramist. Vine din Horezu şi nu se plânge de clienți, poate puţin de preţuri, pe care le socoteşte cam scăzute, în raport cu munca depusă. O cană costă 3 lei, o cană mare de vin – 10 lei, o strachină, între 5-6 lei. Vasele trebuiesc modelate, puse la uscat, pictate, arse câte 7-8 ore, date cu glazura și apoi arese din nou 5 ore. Măestria unui olar stă și în cunoașterea focului, susţine Vasilica Olaru.
El trebuie să știe când este potrivit pentru a baga vasele în cuptor, astfel încât să nu se spargă și să fie durabile. Lutul are și el o poveste interesantă. Trebuie adus din locuri speciale; depozitat undeva afară, unde se lasă o lună. Cu cât plouă și este mai mult ger, cu atât lutul va fi mai bun. După care, trebuie udat, săpat și sfărmat, la fel cum se face coca. Pe timpuri se călca cu picioarele, lucru care îi îmbolnăvea pe oameni, de multe ori, de romatism, dar acum există malaxoare speciale pentru lut, lucru care le ușurează considerabil munca. Abia după tot acest procedeu, lutul este gata de lucru, a explicat d-na Olaru.
Motivele tradiționale din Horezu sunt Cocoșul de Horezu, Spirala Vieții, Pomul Vieții, Soarele, dar şi Crucea, Coada de Păun, Coronița Miresei, Spicul de Grâu sau Frunza de Gorun.
Şi gurmanzii au avut de ce se bucura, tarabele fiind pline cu șunculiță afumată, muschi împănat și brânzeturi. Produse sută la sută românești, făcute în casă, fără alte adaosuri sau produse chimice. Ca la mama acasă, ce să mai! Din momentul în care te apropii de vitrine, cu greu mai poți pleca acasă fără să cumperi ceva. Deși prețurile sunt puțin mai ridicate decât la supermarket, oamenii spun că merită, întrucât „produsele sunt mult mai gustoase și mai sănătoase decât cele din comerț. Știi ce cumeri, nu e vrăjeala!’’, ne spune un om de la coadă.
Nici muzica și dansul nu au lipsit de la acest eveniment. Pe esplanada Teatrului s-a amplasat o scenă, unde formații de cântăreți și dansatori au încântat publicul pe parcursul evenimentului.
