Grădina Botanică din Craiova a cunoscut vremuri mai bune. Dacă-n urmă cu zece ani se prezenta mai îngrijită, azi se sfiește să-ți arate adevărata frumusețe. Oamenii nu se mai încumetă să folosească aleile lăturalnice prost îngrijite. Vegetația sălbatică, tot mai deasă, e atotprezentă.
Grădina Botanică din Craiova. Încă de la intrare, placa veche de piatră de pe zidul crăpat și cenușiu îți afișează numele. Și nu oricum, ci tăiat cu o linie fugitivă de graffitti de toată frumusețea.
Coborând scările de la intrare, dai de pavajul pietros vechi de zeci de ani , care îți taie talpa pantofilor. Trebuie să te uiți cu grijă pe unde calci, pentru că drumul e denivelat, iar bălțile cu ochiuri de lintiță nu lipsesc. Lacul de la intrare e atât de acoperit cu aceeași materie verde, încât se confundă cu terenul ce-l înconjoară.
Iarba crește în voie printre crăpăturile trotuarelor principale și mănâncă din asfaltul crăpat. Majoritatea grădinilor sunt neamenajate, iar aleile din interior nu se mai disting. Prin iedera care se întinde pe toată scoarța unui copac, îi distingi cu greu denumirea în latină. Se pare că e originar din sudul Asiei Centrale. Un altul, provenit din America de Nord. E nevoie să escaladezi câțiva arbuști și să-ți înfunzi picioarele în iarba deasă ca să poți citi textul.
La o cotitură în dreapta, pavajul lipsește din peisaj. Buruienile, paharele de unică folosință și o anvelopă uitată de lume îi iau locul. În continuarea aleii, se întrevede un stâlp de iluminat, elementul care îți confirmă bănuielile: drumul nu se oprește aici. Pe măsură ce treci, dâra de pământ se îngustează ușor și îți îngreunează înaintarea. Pe alocuri, vegetația se arată mai bogată și îți dăruiește câțiva scaieți și stropi de rouă pe botine.
Hârtia igienică nu generează doar curățenie
Deși aleile principale ale Botanicii sunt îngrijite, cele lăturalnice se arată uitate de lume. Într-una din ele, se distinge o rolă de hârtie igienică împrăștiată pe crenguțele unui puiet de arbust. În dreapta, o sticluță medicinală cu eticheta înnegrită de vreme și bucăți de tifon aruncate printre frunze uscate și firicele de iarbă.
Ajungi într-o fundătură, unde la umbra unui copăcel îndoit tronează cârpe, borcane și ghivece sparte, ambalaje mototolite de iaurt și o mulțime de peturi. Printre ramurile unui tufiș, prinzi cu coada ochiului un prosop înnegrit de murdărie și un batic îngălbenit. În vremurile bune, a fost mai deschis la culoare.
După ce dai o tură completă, te-ai aștepta să nu mai găsești alte lucruri nelalocul lor. Chiar și așa, o cutie goală de pantofi de piele se ascunde în spatele unui gard viu de pe aleea principală. La câte crăpături au aleile, e de mirare că nu găsim și și niște pantofi cu tocurile rupte. Lângă un podeț, pe un mic pârâu, se pot observa cu ochiul liber sticle plutitoare de plastic, care-și fac loc printre pietrele de râu.
Și totuși, unii oameni găsesc grădina plină de resurse. Timp de mai multe ore, chiar in fața serelor, un bătrân cocoșat culege de zor măceșe. După cum arată plasa fistichie și ruptă pe alocuri cărata de el, se pare că a prins o recoltă bună. Numai potrivită pentru câteva infuzii de ceai în toamnă. ,,Luarăm destule măceșe, hai și la mușetel!”, îl indeamnă un amic al său, în timp ce-și verifică coșul.
Ce-a fost și ce-a ramas
Aflată pe una din băncile reci din piatră, Marieta Budescu, o doamnă de vârsta a treia care locuiește în apropiere, își încrețește și mai și fruntea ridată: ,,Cand eram tânără, veneam cu cea mai mare plăcerea cu soțul meu aici. Pe atunci, totul era mult mai îngrijit și cochet, vara nu găseai o droaie de țânțari care să-ți intre în nas”.
De aceeași părere este și vecina sa, doamna Trincu, fost biolog, și nu ezită să adauge o nemulțumire: ,,Tot pe timpul ăla, plăcuțele cu informații despre copaci nu erau bătute în cuie direct în scoarță. Sau legate inestetic cu sârmă. Nu, erau așezate frumos pe un stativ înfipt în pământ.”. Oftează. Ia o pauză, își curăță lentilele ochelarilor fumurii și continuă: ,,Chiar și așa, e greu să le citesti, sunt ori ruginite, ori au scrisul șters”.
Conform unui material Gazeta de Sud, lucrările de modernizare ale acesteia ar fi trebuit să demareze încă de anul trecut. În plan, ar fi intrat amenajarea unui gard nou, un soclu de ciment, o arcadă la intrare, refacerea aleilor crăpate, montarea de irigatoare semiautomate și înființarea unui sistem electric de încălzire a serelor.
Grădina Botanică ,,Alexandru Buia” a fost înființată încă din anul 1952. Aceasta reprezintă un simbol pentru învățământul superior agronomic și horticol. În prezent, este menținută în structura Universității din Craiova și finanțată de către stat.
