Dacă vi se pare că despre candidaţii la preşedinţie nu se poate vorbi decât în termeni mizerabili, cu atacuri la persoană şi alegeri „contra”, atunci e posibil să suferiţi de efectele secundare ale celor zece ani petrecuţi în compania lui Traian Băsescu. O analiză a firmei de consultanţă Oxford Analytica ar putea să ne servească – mai ales nouă, ziariştilor – drept model despre cum se tratează, la rece, o temă electorală. Nu suntem în totalitate de acord cu cele scrise în ea, poate şi pentru că este bazată prea mult pe programele electorale publice, fără să ţină cont de alţi vectori politici, sociali şi economici, mai puţin formali – dar cu siguranţă previzibili. Chiar şi aşa, o publicăm cu mare drag, în speranţa că într-o bună zi românii îşi vor cristaliza votul bazându-se pe astfel de analize, şi nu pe talk-showuri de dezvăluiri pe cât de spectaculoase, pe atât de inutile. Până atunci, să zicem bogdaproste că măcar expaţii îşi iau informaţiile din astfel de surse. Traducerea (şi adaptarea) aparţine Republicii Oltenia. Sursa: aici.
„Ieşirea din prim-planul politicii a preşedintelui Traian Băsescu, controversat si dezbinător, aduce posibilitatea unei reconfigurări a alianţelor politice şi stabilirea unor relaţii funcţionale (pe scena politică), ceea ce ar putea aduce mai multă eficienţă şi o serie de avantaje reale în funcţionarea instituţiilor şi guvernarea economiei.
Impactul
- Rezultatul alegerilor prezidenţiale ar putea crea un nou echilibru între forţele politice, cel puţin până la alegerile legislative din 2016.
- Loviturile şi atacurile politice la persoană se vor reduce, indiferent de câştigător.
- România are acum şansa de a se concentra asupra unor îndelung amânate probleme legate de funcţionarea instituţiilor şi de a reuşi să finalizeze integrarea europeană (la Oxford, România nu pare să fi intrat complet în UE – n.r.).
Ce urmează
Dată fiind lipsa unei majorităţi parlamentare covârşitoare, noul preşedinte va rămâne un important punct de echilibru, având posibilitatea de a desemna drept prim ministru un lider politic capabil să formeze o majoritate parlamentară. Liderii cursei pentru Preşedinţie oferă drept variante fie păstrarea actualei majorităţi, fie o anume schimbare, care va depinde de decizia lui Klaus Iohannis şi a aliaţilor săi, dacă acesta va câştiga.
Analiză
Votanţii din România sunt copleşiţi de variante pe 2 Noiembrie, la primul tur de scrutin al unor alegeri care probabil vor fi decise în două runde.
Doi dintre primii 5 candidaţi au ocupat funcţia de prim-ministru. Ceilalţi au experienţă în administraţia publică, ca membri ai guvernelor precedente sau ca primari ai unor oraşe importante. Diversitatea este semnificativă în termeni de sex, etnie, afiliere politică: printre principalii candidaţi regăsim doi independenţi, două femei şi un membru al minorităţii germane.
La prima vedere, al 25 de ani de la căderea Berlinului şi sfârşitul comunismul în Europa Centrală şi de Est, o clasă politică matură pare acum capabilă să îşi ducă la îndeplinire sarcinile şi responsabilităţile, cu o altă viziune asupra motivaţiei şi a succesului.
Două tururi
Cel de-al doilea tur de scrutin, pe 16 Noiembrie, va avea probabil loc între Victor Ponta, actualul premier, şi Iohannis, candidatul Alianţei Creştin-Liberale, o coaliţe între Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat Liberal. Sondajele recente au indicat că dintre cei doi candindaţi, în turul al doilea, Ponta ar obţine 55% din voturi.
Totuşi, dată fiind asemănarea între programele politice ale celor doi, coroborată cu diferenţa de stil politic, rezultatul final este greu de anticipat.
Părţi comune
Există importante similitudini între programele economice ale celor doi candidaţi:
- Ambii recunosc că există un potenţial economic nefolosit şi că România trebuie să-şi sporească eforturile pentru a surmonta diferenţele de dezvoltare faţă de restul UE.
- Ambii consideră că sistemele publice de educaţie şi sănătate trebuie întărite, că trebuie continuate investiţiile în capacitatea de apărarea şi că România trebuie să joace un rol activ în alianţele de securitate – în special cu NATO şi cu Statele Unite.
Niciunul dintre ei nu propune o recalibrare majoră a politicilor economice, chiar dacă ambii pun accentul pe perspectivele politice de ansamblu (ale României).
Prioritatea lui Ponta este socială
Premierul susţine „un nou stat social”
Ponta (42 de ani) consideră că rezultatele creşterii economice trebuie folosite pentru a scădea gradul de sărăcie al populaţiei, tot mai crescut în ultimii 10 ani. El susţine că o societate nu poate fi mai puternică decât cei mai slabi membri ai săi şi promite că va crea strategii împotriva sărăciei, bazându-se pe politicile regionale (europene) şi pe fondurile europene, că va indexa pensiile şi salariile pentru a compensa rata inflaţiei, că va creşte salariul minim pe economie şi va întări politicile de protecţie socială.
(Ponta) crede că România poate deveni un lider economic regional dacă sunt menţinute actualele niveluri de creştere în industrie (9-10% pe an) şi dacă se ajunge la o creştere economică totală de 3%, dacă sunt continuate actualele măsuri de sprijinire a producţiei agricole şi dacă se creează capacitatea tehnologică necesară unui hub regional. Dezvoltarea sectorului digital este o altă prioritate, existând un plan de susţinere a întreprizăntorilor locali şi de digitalizare a cât mai multor servicii din sectorul public şi educaţie.
În viziunea lui Ponta, în cinci ani, România ar putea atinge independenţa energetică şi ar putea adera la zona Euro.
Iohanis ar liberaliza piaţa
Iohannis (55 de ani) împărtăşeşte multe dintre aceste obiective, însă proiectul său pune accentul pe eforturi susţinute şi pe integritate, acestea fiind căile spre prosperitate, într-un peisaj general caracterizat de respectul pentru lege.
El este preocupat de fragilitatea clasei de mijloc. Conform studiile citate în programul său electoral, numai 10 la sută dintre români fac parte din această categorie – o slăbiciune economică şi socială care trebuie eliminată.
Iohannis este mai precaut în a trata tema aderării la zona Euro, întrucât PIB-ul/persoană ar trebui să crească de 54% la 65% din media europeană, în condiţiile în care anul acesta România abia a reuşit să readucă PIB-ul la nivelul anului 2008.
Echilibrul dintre stat şi piaţă
Iohannis crede că bugetul de stat are o influenţă excesivă asupra economiei şi îşi doreşte o accentuare a liberalismului şi a autonomiei pieţei în relaţia cu statul. Actualul sistem de impozitare creşte costul muncii, iar nivelul ridicat al TVA-ului încurajează evaziunea fiscală – spune el. Iohannis doreşte o reducere a TVA-ului la nivelul de dinainte de criză, 19%, menţinându-se totodată cota unică de impozitare de 16%, pentru a se păstra competitivatea.
Iohannis are un program amănunţit
În zonele unde consideră că rolul administraţiei publice este ridicat, de exemplu în ce priveşte atragerea şi implementarea fondurilor europene, Iohannis a propus măsuri detaliate privind creşeterea calităţii, a integrităţii şi a transparenţei serviciului public.
Astfel, ţintele sale sunt stabilitatea legislativă, crearea unui climat favorabil investiţiilor şi strategii specifice dezvolătorii principalelor sectoare economice: industrie, agricultură, noi tehnologii şi noi surse de energie, inclusiv surse regenerabile.
Accentul pe educaţie
Profesor de fizică înainte de a candida la primărie în 2000, Iohannis pune accentul pe educaţie, ca fiind baza competitivităţii şi a progresul tehnologic, pentru ca România sa devină un „tigru al Europei”. El consideră că este necesară o dezbatere publică naţională pentru reconstruirea de la zero a sistemului educaţional, cu accentul pus pe calitatea educaţiei, nu pe eliberarea diplomelor.
Stiluri diferite
Există importante diferenţe de stil între Ponta şi Iohannis, diferenţe care ar putea avea un impact important asupra alegerilor.
Ponta încearcă să se prezinte ca un tânăr vizionar, capabil să readucă o „mare unire” a românilor, incluzând Republica Moldova, la timpul potrivit. Iohannis, pe de altă parte, şi-a ales mantra „lucrului bine făcut” şi pune accentul pe precauţie şi pe temeinicia unei construcţii durabile.
Ponta prezintă cu entuziasm posibilităţile oferite de dezvoltarea economică, de atingerea securităţii energetice, de egalitatea de şanse pentru toţi românii. Iohannis, pe de altă parte, este mai precaut şi mai meticulos în a analiza situaţia curentă, rolul preşedintelui în sistemul instituţional şi cum intenţionează să folosească pârghiile instituţionale pentru a-şi atinge obiectivele.
