Publicul craiovean nu s-a mai înghesuit să umple stadionul, chit c-au început meciurile tari, și mai dă și alte semne că și-a pierdut răbdarea după ce echipa a rămas din nou pe dinafara bătăliei pentru titlu înainte să se încheie turul play off-ului. Sorin Cârțu, președintele-armă secretă, a declarat liniștit ceva ce se voia liniștitor pentru suporteri: că echipa e-n grafic cu obiectivul, calificarea într-o cupă europeană. Alta decât Champions League, probabil.
Vreme de un deceniu și jumătate după ce-a cucerit titlul în 1991, Universitatea Craiova s-a împăunat cu un nimb: e ultima campioană din provincie. Până când CFR Cluj i-a răpit obiectul nostalgiei. Și după încă o ediție, n-a mai rămas nici măcar penultima campioană de provincie, că n-au mai vrut ăia din Urziceni.
Socotind ultimele 11 ediții încheiate, avem 5 campioane din provincie: CFR Cluj (de 4 ori), Unirea Urziceni, Oțelul Galați, Astra Giurgiu și Viitorul Constanța.
În perioada 1979 – 1983, când Craiova a obținut rezultatele care au făcut-o Maxima, echipele Unirea, Oțelul, Astra și Viitorul nu figurau în nicio divizie, iar CFR gâfâia prin B și avea s-o mai facă un car de vreme de atunci înainte, exceptând perioada petrecută-n C.
AS Ardealul Târgu Mureș, promovată în prima ligă simultan cu actuala Craiovă, din aceeași serie și de pe un loc inferior Craiovei, cel secund, a încheiat tot pe locul secund prima ediție din istorie în Liga 1, trecând la câțiva centimetri de titlu.
Vasluiul, o altă prezență nerecomandată de blazon în înalta societate, s-a bătut pentru campionat cu speranțe mai îndreptățite decât Craiova de azi.
De peste 35 de ani, Craiova se umflă-n pene că e prima echipă românească ajunsă-n semifinalele unei cupe europene. Și poate să se fălească și de acum încolo încă pe-atât, întâietatea nu i-o va uzurpa nimeni. Doar că nu te califică din oficiu nicăieri.
De când s-au inventat grupele competițiilor europene, au ajuns în ele 10 echipe românești: Steaua, Rapid, Dinamo, CFR Cluj, Urziceni, Oțelul, Vaslui, Timișoara, Pandurii și Astra.
La prima ei participare într-o competiție europeană, Pandurii, în drumul către grupe, a lăsat acasă trei adversari. Mai mulți decât Universitatea (CS sau FC, cum s-o fi chemat ea) de la Revoluție încoace: doi, unul din Albania și încă unul din Feroe.
Astra, de două ori urcată-n grupe, a trecut în preliminarii de Lyon, de West Ham și iarăși de West Ham, echipe comparabile cu RB Leipzig.
Timișoara a sos-o din prima competiție a continentului pe Șahtior, echipă cu nimic mai prejos decât RB Leipzig.
Gaz Metan Mediaș a ratat calificarea-n grupe, dar tot a eliminat-o pe Mainz, echipă provenind din același campionat cu RB Leipzig.
Craiova e-n grafic privind prezența în Europa, poate cu niște fiori recișori dați de meciul următor, cu Viitorul. Dar dacă s-ar gândi la cele înșirate de noi mai sus, poate că Sorin Cârțu și-ar da seama că publicul craiovean nu de mica probabilitate a ratării obiectivului e nemulțumit, ci de obiectiv.
