În weekend m-am căznit nițeluș să găsesc niscai rime. Gil, prieten al meu virtual și real, îmi postase, în prima sa calitate, un link pe perete. Mă știe poet de ocazie și îmi semnala că unii caută un textier pentru imnul echipei de fotbal a Craiovei. Concurs cu premiu.
Competiția o organizează Casa de Cultură „Traian Demetrescu“ și Craiova Capitală Culturală Europeană, din juriu fac parte Cosmin Dragoste, Adriana Teodorescu și Antoniu Zamfir. Neștiindu-i decât după nume, și așa vag, nu puteam să spun nici că am încredere în ei, nici că n-am. După ce-am citit ce-am citit, o să ajung imediat acolo, mi-am dat seama că nu, n-am.
Muzica imnului e compusă deja, textierului i se pune la dispoziție metrica, una foarte scurtă. Poate că organizatorii n-au pus neapărat carul înaintea boilor, poate e o linie melodică divină pe care textul e somat să se plieze. Drept este că, dacă Adrian Păunescu ar fi fost supus acestor canoane, n-ar fi scris în veci versurile Cântec pentru Oltenia, ajunse imn al echipe de fotbal prin selecție naturală: publicul l-a cântat și l-a adoptat, nu l-a proclamat nimeni imn.
Azi m-am uitat mai bine pe linkul ăla, provenea de la Micapi, publicație online de comunicate de presă, și am văzut că de fapt imnul se vrea al orașului Craiova, drept candidat la rangul de capitală culturală europeană, și nu al echipei sale de fotbal, care urmăreşte doar participarea într-o cupă europeană, nu şi supremaţia pe plan continental. Bine că n-apucasem să compun nimic din poezioară. Mă rog, premiul tot premiu e, merge să-ncerc și varianta adevărată.
Haideţi să vedem ce vrea metrica. Pentru refren, de exemplu:
1 2 3 4 5 6
1 2 lung 3
1 2 3 4 5 6
1 2 lung 3
Cifrele reprezintă numărul silabelor din vers. Ar suna aşa refrenul. Versuri de mine:
Cetate de fală,
Bănieeeeeeee,
Vei fi capitală,
Se ştieeeeeeee!
Ceea ce nu se ştie este însă ritmul poezelei. Comunicatul emis de organizatori nu-l specifică. Şi dacă aspectul n-ar fi esenţial, poate că nu l-aş fi remarcat, chit că eu sesizez şi chiţibuşuri. Presupun că 999 de români din 1000 nu ştiu să diferenţieze ceea ce nici Cosmin Dragoste, Adriana Teodorescu și Antoniu Zamfir se pare că nu ştiu: ritmul iambic de ritmul trohaic. Nu voi face nicio teorie, exemplul concret e cel mai ilustrativ. Iau o strofă din imnul Rapidului pe versuri de Păunescu:
Suntem peste tot acasă,
Porțile ni se deschid,
Nu-i echipă mai frumoasă
Și iubită ca Rapid.
Metrica în strofa de mai sus e de 8 silabe în versurile unu şi trei şi 7 silabe în versurile doi şi patru. Uitaţi-vă şi la strofa de mai jos, a cărei metrică e exact aceeaşi:
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari, împărătești,
O prea frumoasă fată.
Melodia (de Victor Socaciu) pe care se cântă imnul Rapidului e ultracunoscută. Ia încercaţi domniile voastre de puneţi pe acea muzică Luceafărul! Este că nu iese neam? Este că ritmul e esenţial? Dar să ne vedem noi oraş-capitală europeană, ce mai cultura-vura!
