De bună seamă că Trei de Treflă i-a dus un miel de Paști lui Andi Moisescu, omul care cu doi ani în urmă, la Românii au talent, i-a pus numele. Publicul și juriul trebuia să aleagă o carte de joc pentru magicanul de pe scenă, Ionuț Marcu. Treiul fusese deja stabilit, Andi Moisescu a decretat să fie de treflă. Dacă stăm mai bine să ne gândim, Andi i-a dat numele de familie, habar nu avem dacă-n cazul ăsta se mai poate numi naș de botez.
Trei de Treflă a ajuns atunci, la Românii au talent, în faza semifinală. E craiovean, absolvent de actorie la Craiova, și umblă cu spectacolele de vrăjitorie prin puburile de te miri unde, metropole și orășele. Ultima oară a fost la Găești. În Pitești ține cursuri de magie pentru copii și adolescenți. Mai prestează din greu la nunți și botezuri, la petreceri de copii. Dar de ce-or fi nevoiți bieții magi să muncească pentru bani? Nu pot să facă o mică vrajă și să preschimbe o mână de frunze uscate (sau verzi, primăvara) într-un teanc de bancnote bune?
Ionuț, un tânăr vrea să se facă magician, ca să ajungă să transforme o mână de frunze în bancnote pe care să le bage-n portofel. Vrea să se facă magician, dar nu levitează, nu îndoaie furculițe doar uitându-se urât la ele, nu deține, sărmanul de el, nicio putere paranormală. Are vreo șansă?
Nu ai nevoie de niciun talent ascuns. Singurul talent pe care-l am eu e acela că sunt obsesiv de curios. Și un copil de 6 ani poate face ce fac eu, dar cu 16 ani de experiență.
Totuși, nu te-ai născut experimentat. Sau ai exersat 16 ani până la prima apariție în public?
Nu chiar, doar vreo 10. Pe la vârsta de 6 ani – acum am 25 – m-am uitat la clipurile cu David Blaine, care mergea pe stradă îmbrăcat simplu, interacționa cu oamenii simpli și îi uimea, îi fascina. M-am uitat de 30 de ori și am găsit o soluție la ce făcea.
Păi și ce făcea?
Nici dacă mă plătești cu un miliard nu o să-ți explic vreodată un truc!
OK, n-o să încerc să te plătesc. Dar ce făcea David Blaine în acele clipuri?
Spre exemplu, un cerșetor bea o cafea. El își apropie mâinile de paharul omului, îl strânge, și instantaneu cafeaua se transformă în bani de aur.
Uite, aici voiam să ajungem! Tu ai astfel de numere?
În spectacolele mele live împrumut un șervețel, îi dau foc, iar scrumul rezultat se transformă pe loc într-o bancnotă de 100 de lei. Mai departe, împăturesc bancnota până devine foarte mică, apoi… care-i antonimul pentru a împături? O despăturesc și se schimbă într-o bancnotă de 500, cu chipul lui Mihai Eminescu, cel care a spus că oamenii care nu cred în magie nici nu o vor cunoaște.
Păi și te mai plătesc patronii de puburi când văd cât de lesne produci banii, la ei în localuri?
Oamenii trebuie să plătească bilet pentru spectacolele mele. Nu spun că nu începi cu un compromis. La mine, primii trei-patru ani au fost gratis. Primul și primul meu număr în public l-am avut la balul bobocilor de la clasa mea, la „Carol I“. Apoi, un organizator de spectacole din Craiova, Tom Crângureanu, avea un local și m-a chemat acolo pentru un show. Un tânăr magician trebuie să bată la ușa unui local și să ceară voie să presteze, cel mult pentru o cafea și un suc, să răspândească niște cărți de vizită, până își face un nume.
Revenind la numărul tău cu bancnotele: în bucătărie la tine nu poți să dai foc la șervețele?
E ilegal să faci bani așa.
Păi nu faci bani falși!
Mi-e frică să recunosc, o să mă sune rudele să-mi ceară…
Bun. Predai magia la Pitești. Ce cursanți ai, ce învață, cât achită?
Cursurile le organizează o asociație, Artifact. Sunt trei module: prestidigitație, cu 7 ședințe, efecte, cu 10 ședințe, și crearea unui spectacol, 15 ședințe. Costă 185, 250, respectiv 370 de lei, iar elevii mei au de la 7 ani până pe la 16-17.
Se vor face toți magicieni când vor fi mari?
Toți își doresc, puțini reușesc. Trebuie să muncești enorm și să ai ambiție. Cel mai greu e după cinci-șase luni de când ai început, atunci se dau bătuți cei mai mulți.
Am văzut că iei niște cărți de joc și azvârli cu ele într-o ușă de sticlă. Una dintre cărți rămâne lipită de cealaltă parte a ușii. Dacă eu mă apuc azi să exersez practica asta, după cât timp îmi va reuși?
După vreo trei ani.
Dar dacă sunt de felul meu neîndemânatic, cum naiba să mă fac prestidigitator, magician?
Nu există cuvântul ăsta, neîndemânatic. Există voință și motivație.
Prin voință și motivație, ai ajuns magician. Cum ai profitat tu de calitatea asta? Ai copiat în liceu, ai citit gândurile oamenilor?
De copiat, copiau și alți colegi ai mei, care nu erau magicieni. Special m-am pus în prima bancă, unde-i cel mai ușor să copiezi. Dar acum sunt convins că și profesorii se făceau că nu ne văd, fiindcă limbajul trupului te trădează când copiezi. Nu-mi place cum ai pus întrebarea, nu-mi place cuvântul ăsta, a profita. Totuși, ca să-ți răspund, uite, când eram puști, mereu am intrat la meciurile Universității fără bilet. Îi pândeam pe cei de la poartă și reușeam întotdeauna să intru din prima, fiindcă știam să mă comport de parcă aș fi avut bilet.
În afara spectacolelor de magie, ce oferte mai primești? Din care să iasă bani.
Chiar de curând m-a sunat o femeie că a părăsit-o bărbatul, să i-l aduc înapoi, că i-au mai promis asta nu știu câte vrăjitoare și i-au tras țeapă. Și n-a fost prima care mi-a solcitat una ca asta, ba m-au sunat ori m-au contactat pe facebook chiar și bărbați părăsiți de neveste… Sau cum se numește unul care ia legătura cu lumea cealaltă, medium. Mi-a cerut asta o femeie, să comunic cu bărbatul ei mort. Să fiu medium. Păi, să-ți spun o poveste. Lui Harry Houdini, magician colosal, i-a murit mama. A vrut să comunice cu ea și astfel a avut de-a face cu mulți mediumi de prestigiu. Pricepându-se la trucuri, Houdini i-a demascat pe toți drept impostori. Unul avea niște clopoței legați de picioare și când mișca picioarele sunau clopoțeii, altul nu mai știu cum trișa… A scris o carte în care i-a dat în vileag pe toți.
A murit nu doar mama lui Houdini, ci și el însuși, demult. Pe tine nu te-ar putea da în gât, dacă te-ai face medim.
… Așa, și când se apropie alegerile mă solicită tot felul de primari, de candidați la primărie, pentru sloganuri.
Cum pentru sloganuri?
Așa bine. Cum a avut Iohannis „România lucrului bine făcut“. Crezi cumva că el a creat sloganul?
Nu, dar n-aș spune că l-a creat un magician. Asta nu e de competența strictă a magicienilor.
Pe mine mă văd primarii la spectacole, la nunți și botezuri, văd că induc niște lucruri publicului…
Păi ar putea să te solicite să hipnotizezi electoratul. Am văzut pe afișe că ai numere de hipnoză.
Da. Și revin la vorba lui Eminescu, dacă nu crezi în magie, nu o vei cunoaște. În spectacolele mele, când solicit voluntari să-i hipnotizez, se oferă, să zicem, zece. Din ăștia zece, doar cinci pot fi hipnotizați. Ceilalți vin cu neîncredere, vin să-mi dea peste nas: hai, bă, să te văd de ce ești în stare! Doar că eu îi simt și îi opresc doar pe cei care vor cu adevărat să coopereze cu mine. Și atunci, într-adevăr, cu buletinul în față, te fac să-ți uiți numele. Hipnoza e o stare de relaxare indusă de sugestia verbală. Subiectul îți răspunde la sugestii, poți să-i ceri să se dezbrace, să mărturisească fapte. Doar că nu poți să hipnotizezi oamenii cu forța. Dac-ar fi așa, poliția ar lua orice suspect de crimă și ar afla și cum a comis ăla fapta, și unde-a ascuns arma crimei…
