Stimabili și onorabili concetățeni ai măreței urbe a lui Mihai Vodă Bravul, fraților,
Urbea noastră se află iarăși cuprinsă de tumultul vrajbei! În profundul inimii Băniei, departe de tihna noastră, adicătelea în adâncul onor Consiliului Local, onorata doamnă, spiritul fecund, suprema inteligență, ilustra matroană a orașului nostru, carevasăzică, onorata mamă de familie și voința supremă a noastră, a onor alegătorilor, coana Joițica se luptă, cu inimă de leoaică, cu moftangii din Opozițiune care nu înțeleg ce importanță au statuile în viața unei comunități cu pretenții europene, care orișicât, a și candidat pentru a fi marea capitală a culturii din Evropa!
Dați-mi voie să vă spui, cu lacrimi în ochi, că mult iubita noastră coana Joițica voiește a aduce urbea noastră pe culmile civilizațiunii în care s-au scăldat marile metropole ale Evropei, de la Atena filosofilor și Roma strămoșului Traian Imperatorul, la catedralele și palatele nobiliare care au străluminat Occidentul și către care Occident, nu-i așa, ochii noștri iaște mereu deschiși, însetați după apa răcoritoare și binecuvântată a culturii.
Vă veți întreba, stimabili și onorabili concetățeni, aista cum se poate face, că doară nu a răbufnit, peste noapte, cultura prin mahalalele urbei noastre?
Prin fântâni și statui umede, fraților!
Fântâni săpate oriunde natura sau uitarea oamenilor a început o groapă, vremelnic părăsită și lipsită de vreun folos! Statui umede, cu grijă așezate’n apa fântânilor, cu delicate orificii în trupurile lor diafane din care să stropească peste chipurile vesele ale onor alegătorilor din coledjiul nostru, apa cristalină a progresului cultural!
Aistea sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei pentru viața urbei! Aveți puțintică răbdare, și dacă ne unim, cu mic, cu mare, într-o ridicare populară de revoluțiune culturală, veți vedea în urbea noastră ce n’a văzut Parisu’!
Fraților, în niște împrejurări politice ca aistea cu statuile umede din fântâni, prin care trece milenara noastră urbe, împrejurări de natură a hotărâ o mișcare culturală, mișcare prin care, dacă vom lua în considerațiune trecutul nostru de la Mihai Bravu’ și Tudor Vladimirescu, care trecut s-a regăsit magistral în sensibila, dar cu suflet de leoaică, ființă a ilustrei matroane a orașului nostru, carevasăzică, zic tare și răspicat!
Trebuie să glăsuiască împreună cu noi, toți aceia care nu vor să cază la extremitate, adicătelea vreau să zic, da! Să dăm statui umede din fântâni la tot orașul!
Nu exagerațiuni, strig cu pieptul plin de indignare, moftangiilor din Opozițiune, care vreți să lăsați urbea noastră fără flacăra culturii și civilizațiunii la care ne cheamă Evropa!
Și zic iarăși, fraților, într-o chestiune politică ca aista a statuilor umede din fântâni, și care, de la care și prin care atârnă viitorul, prezentul și trecutul urbei noastre, carevasăzică, dați-mi voie, stimabililor, zic, din două una: ori să se umezească statuile, primesc! dar să nu se schimbe nimica la statuile mai vechi; ori să nu se umezească statuile, primesc! dar atunci să se facă câte o fântână cu o statuie cât de mică la tot cartierul și în mahalalele noastre, pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale, adicătelea pe la intersecții și piețe, mon cher!
Fraților, să facem jertfă patriotică și subscripțiune publică și să dăm statui umede la toată urbea! Să facem ocaziunea să se pronunțe tot poporul urbei noastre printr-un plebicist, de vrea ori de nu vrea statuie umedă și fântână la poartă!
De aceea, fraților, eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc statuia umedă, dar urăsc pe moftangii!
Veniți la plebicist, veniți la subscripțiune, veniți la jertfa patriotică, fraților!
Trăiască coana Joițica! Trăiască statuia umedă!
Burețel Protopopescu,
Apropitar, alegător în coledjiul 13 bis, negustor de boarfe și prezident-fondator al Societății enciclopedice-cooperative-academice „Statuia Umedă Română”
(PAMFLET)
