Boul care trage, tot în ăla dai cu biciul. E o vorbă din popor, într-o limbă română pasabilă. O vorbă veche, pentru că azi legea interzice să sporești astfel randamentul animalelor de povară.
Oamenii politici români se ceartă pe legi și din alte pricini într-o limbă maternă pe care o stăpânesc mai mult sau mai puțin. A căzut păcatul să intre-n clasamentul nostru pe aceia activi de felul lor. Cei cărora scrisul le provoacă fracturi de falange reduc riscul folosind un singur deget, spre a răspândi ce-au conceput ăia pricepuți. Sau nu răspândesc nimic.
10. Lia Olguța Vasilescu
Dacă n-ar proba lipsă de sinceritate, prin vorbă sau prin faptă, un ipocrit n-ar mai fi ipocrit.
9. Anișoara Stănculescu
Nu știam că Anișoara e subprefect, eu știu altele: „chiar dacă“ și „totuși“ au același rol, unul adversativ. Ori fără cuvântul „totuși“, ori „Nu mai pot să ți le dăruiesc, și eu totuși cumpăr flori“.
8. Ionuț Stroe
Cacofonia nu-i o greșeală gramaticală, e o deficiență de stil. Dacă ministrul Stroe ar fi spus „O săptămână de muncă care începe altfel“, l-am fi lăsat în pace. Baiul e că el se căznește să evite o cacofonie și nu izbutește decât să obțină o alta mai blândă. Era atât de simplu: „Săptămâna de muncă îmi începe altfel“, „O săptămână de muncă începută altfel“ etc.
7. Eduard Ciceu
„Întrun“ într-un cuvânt! Totuși, Eduard Ciceu recâștigă în fraza următoare șanse să-l votez ca primar al Craiovei: „numărul de cazuri dintr-o țară“, nu „dintro țară“. Verbul „a colapsa“ nu există. Nu l-am subliniat, îl las să văd dacă va ajunge să îmbogățească lexicul românesc.
6. Horațiu Buzatu
Să adaugi înseamnă să mai pui. Enunțul „Astăzi s-au mai adăugat încă 10“ e o tautologie în lanț: conține două cuvinte-n plus, „mai“ și „încă“. Autorul lui avea de ales între trei variante corecte: „Astăzi s-au adăugat 10“, „Astăzi s-au mai consemnat 10“ și „Astăzi s-au consemnat încă 10“. La fel ca Eduard Ciceu, Horațiu Buzatu e și Dr Jekyll, și Mr Hyde, scriind în aceeași postare, un pic mai jos, „ar face bine să adauge și niște explicații“, nicidecum „ar face bine să mai adauge încă și niște explicații“.
5. Ștefan Stoica
A știut el că pe undeva vine o virgulă în acea repetată formulare, doar că nu i-a nimerit locul. Îi aplaud consecvența. Dacă felicita un singur om, mai ziceam că-i o scăpare. Sau poate că-mi scăpa mie.
4. Dan Păloiu
De-ar fi fost doar virgula subliniată cu verde, n-am mai fi subliniat-o. Așa, fiindcă tot ne-a ieșit în cale: acronimul „etc“ înseamnă „și celelalte“, iar într-o enumerare nu pui virgulă înainte de „și“. Pe urmă: „Dacă dăm mâna cu alte persoane, sigur îi transmitem virusul“. Chiar atât de sigur, Dan Păloiu? Nu cumva „le transmitem“? Și mai pe urmă, vine așa: „Dacă dăm mâna cu alte persoane, putem infecta alte persoane“. Alte persoane decât acelea altele cărora le dăm mâna?
3. Nicolae Giugea
Nicolae Giugea distribuie-n numele lui postări pe care nu el le redactează. (De data asta, cineva din echipa de propagandă s-a grăbit să livreze marfa până să treacă pe la CTC.) Se antrenează omul pentru funcția la care candidează: semnează ca primarul. Imaginea de mai sus e hărtănită fiindcă a umblat mult pe Facebook, corectată și distribuită de către utilizatorul Robert Barbu. Eu, oorișicât, nu-l suspectez pe Nicolae Giugea că nu cunoaște numele orașului său de domiciliu, în schimb din cuvântul „Salubritate“ n-a mâncat nimeni litera finală. Parcă mai pe românește sună „Primăria și Salubritatea nu au voie“.
2. Gheorghe Nedelescu
Gheorghe Nedelescu distribuie-n numele lui postări pe care nu el le redactează (și culege zeci de felicitări de la titulari inexistenți de conturi). Uneori, la vreo urgență, directorul Termoficării se descurcă și singur. Cu Facebookul.
- Dan Adrian Cherciu
Pe vremea când Dan Cherciu mergea la școală, nici colegii săi repetenți nu spuneau „mă risc să nu-mi fac temele“. Unele definiții din DEX admit și forma reflexivă a verbului, specificând însă că-i învechită. Una dă un citat din Negruzzi: „La 1827, septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe uliți după ce înnopta“. Dar azi nu mai folosim nici cuvântul „septemvrie“, nici „nime“…
Se poate și ca Dan Cherciu să se fi exprimat intenționat pe limba multora din presa locală. Inclusiv televiziunile naționale fac raliu cu formulările „mă risc“ și „se merită“. Uneori procedează astfel încât să nu se supere nicuna: „nu se merită să mă risc“. În caz că urmărea asta, autorul postării trebuia s-o arate clar, treaba lui cum.
Dac-ar fi să le dau o dictare tuturor politicienilor craioveni, lucrarea lui Dan Adrian Cherciu ar fi printre cele mai bune, posibil impecabilă. Până una-alta, în acest clasament opus el își adjudecă primul loc fiindcă perpetuează o greșeală de modă recentă atât de uzitată, încât ar fi trebuit să-i sară degetul ca electrocutat încă de pe tasta cu litera „m“.
• dr Ana Colut
