Povestea tânărului din Segarcea care, înainte de a muri de SIDA, a vrut să transmită virusul prietenilor săi, prezentată în premieră de Republica Oltenia în urmă cu 3 zile, a creat panică şi a umplut policlinicile Craiovei. Întrucât personalul medical nu este dispus să dea informaţii în absenţa unui punct de vedere oficial al DSP Dolj, singura posibilitate de a obţine detalii a fost, pentru reporterul Republicii Oltenia, să se ducă şi să-şi facă testul HIV la una dintre cele mai căutate centre medicale ale oraşului:
22 octombrie, Centrul Medical Amaradia, Craiova:
Este deja ora 15, iar în curte trei tinere s-au oprit pe treptele policlinicii, pentru a-și verifica încă o data rezultatele: “Deci negativ e de bine”, aud în treacăt, în timp ce dau să intru pe ușa. În policlinică nu mai este în sala de așteptare decât un bătrân cu o cârja ortopedică. Sigur nu este aici pentru un test HIV, gândesc, și merg țintă la secretariatul policlinicii. Întreb de ce este nevoie pentru a-mi face testul și mi se răspunde amabil că de absolut nimic, nici măcar buletinul nu este necesar. Îi spun totuși numele, plătesc și intru în camera alăturată. Secretara strigase asistenta vizibil obosită: “Vino! Încă o recoltare pentru HIV”. Încă o recoltare? întreb zâmbind stângaci, iar secretara dă din cap afirmativ, dându-mi de înțeles că au tot fost.
Fir’ar să fie, m-au cuprins emoțiile din senin. Camera este mică, curată, iar lângă fereastră, un scaun mare, verde, așteaptă să mă așez. Asistenta, în vărstă de aproximativ patruzeci, patruzeci și ceva de ani, mă invită să iau loc și mă roagă să strâng pumnul pentru a-mi așeza garoul. “Ah, tremur puțín, nu mi-am mai luat sânge demult”, încerc să intru în vorbă. „Nu aveți de ce să vă fie teamă”, îmi zice ușor plictisită și mă întreabă dacă mi-am mai făcut vreodată testul. “Nu, nu, niciodată. Dar când am văzut ce nebunie s-a întâmplat, am zis că nu strică. Eu bag mâna în foc pentru mine, dar pot s-o bag eu și pentru prietenul meu?”. Gata, mă simt mai familiara cu asistenta, i-am furat deja un zâmbet. Puteți desface pumnul acum. Desfaceți pumnul, îmi spune. Asta a fost tot, nu a durat mai mult de două minute.
În timp ce țin apăsat vata cu spirt în locul de unde mi s-a recoltat sângele, o întreb direct dacă s-a confirmat vreun caz. “Aici, la noi?”, apoi urmează câteva secunde în care sala este cufundată într-o tăcere gravă, stridentă. Se hotărăște greu dacă să-mi răspundă, sau nu: “Din păcate, da. La noi deja este un caz confirmat. Am trimis mai departe, și la București”. Îmi spune că este groaznic ce se întâmplă, că totul a pornit de la tânărul din Segarcea și de la iubita acestuia. Că “avem și noi copii, am și eu băiat, i-am zis: să ai grigă, mamă, uită-te și tu ce se întâmplă. Niciodată nu știi… Ferească Sfântul”, adaugă cu o îngrijorare vădită. O mai întreb dacă la policlinică au ajuns mai multe femei decât bărbați și îmi răspunde că nu a ținut o evidență, dar că numărul tinerilor care au ajuns să-și recolteze sânge pentru a face testul HIV s-a multiplicat. Și cum să nu se multiplice dacă “sida se ia prin contact sexual, prin saliva…”. Prin saliva? o întrerup, să ma conving că am auzit bine. Da, prin salivă, s-au făcut niște studii, se ia prin secreții, nu numai prin contact sexual, îmi repetă, recomandându-mi să caut pe internet. Și prin tatuaje, era plin de tatuaje, mai observase asistenta.
Îmi atrage atenția că pot arunca vata în coșul de gunoi și ma informează ca rezultatul va fi gata într-o oră, o oră jumătate. Se înmânează personal, cu parafa medicului. Îmi zâmbește a doua oară și îmi declară speranța ca analizele să fie bune.
Două ore mai târziu, aflu rezultatul analizelor. Telefonic, fără parafa medicului. E negativ.
Later Edit: Direcția de Sănătate Publică (DSP) a confirmat mai târziu pentru Republica Oltenia, că tânăra infestată cu virusul HIV este una dintre fostele partenere ale lui Daniel Secu.
