Marele Ion Cristoiu a conferențiat la Craiova. Duminică, 22 februarie, în cadrul evenimentului „Întâlnirile SpectActor”, Conferința s-a intitulat: „Presa postdecembristă: sub semnul permanentei neaşezări”, moderator fiindu-i Nicolae Coande, care deține funcția de „șef serviciu dramaturgie“ la teatrul „Marin Sorescu“, e publicist și poet.
Începuturile mai mult sau mai puțin spontane ale presei libere
,,Imediat după evenimentele din decembrie s-a ivit fenomenul acestei prese independente. Specificul acestei prese, la noi, a fost faptul că toate ziarele locale si centrale, foste comuniste, au devenit într-o după-amiază democrate. Scânteia apăruse dimineața cu elogiul lui Ceaușescu și îmi amintesc că deja la orele 2-3, în după-amiaza de 22 decembrie, a venit fostul secretar de partid și a prezentat numărul unu din Scânteia Poporului. Cea mai rapidă transformare a avut-o, și asta mi-a ridicat serioase semne de îndoială privind caracterul spontan, Informația Bucureștiului. A apărut la ora 2, era ziar de după-amiază. La ora 1 jumătate, am văzut eu un filmuleț înregistrat, Ceaușescu teoretic era pe undeva prin stratosferă și putea să se întoarcă, ei schimbau firma în Libertatea la 2 și ceva’’, povestește Ion Cristoiu.
Ziaristul a zăbovit asupra necesarelor dubii ale breslei sale. ,,Presa, în general, este obligată să se îndoiască. Presa noastră de atunci nu se îndoia, nici acum nu se îndoiește. Nu pleacă de la o premisă de la care plec eu și ar trebui să plece orice intelectual: în lumea modernă, nimic din ceea ce se vede nu este real.’’
Un alt lucru la fel de grav, din perspectiva domnului Cristoiu, a fost și faptul că atât presa, cât și românii, în general, la momentul acela, nu aveau conștiința slăbliciunilor capitalismului și nici chiar ale democrației.
Niciunul din patronii de atunci nu mai există în presă
În perioada postdecembristă, a avut loc o explozie de gazete. Acest lucru s-a întâmplat, după cum spune și Ion Cristoiu, pentru că în acea perioadă era foarte simplu să înființezi un ziar și se câștiga foarte bine din asta. Presa era liberă, nu mai servea interesele niciunui partid politic, astfel încât putea aborda subiecte noi, uluitoare pentru acea perioadă. ,,Se puteau pune la indoială o serie intreagă de clișee, de mituri ale trecutului’’. Tirajele erau uriașe, nu mai existau nici cotele de hârtie fixate prin planurile anuale, menite să prevină apariția noilor publicații, asa cum se obișnuia în perioada comunistă. Așadar, totul era favorabil deschiderii de noi ziare și reviste. ,,Tirajele erau uriașe. Zig-Zagul avea 600.000 de exemplare, Evenimentul zilei a avut nu 700.000, mai mult, dar furau pe rupte, i-am imbogațit și pe ăia!’’
Cu toate că mulți patroni de ziare s-au îmbogățit în acea perioadă, este un paradox faptul că nu a existat o continuitate, niciunul dintre aceștia nemaiexistând astăzi în presă, ba chiar mai mult, niciunul nu a reușit să ridicie imperii din câștigurile dobândite atunci, a precizeazat jurnalistul. ,,Niciunul din patronii de atunci nu a facut un imperiu, de aceea i-am si pus numele conferinței ,«Presa postdecembristă: sub semnul permanentei neașezări’». Toți au pus mâna pe bani, fie i-au risipit, fie și-au luat case, dar niciunul din ziarele de atunci nu a rămas. În presa noastră este această neașezare, nu numai că niciunul din patronii de atunci nu mai există, dar culmea, nu există nici anumite constante. N-au reușit să se așeze, la câștigurile de atunci, și se câștiga uriaș!’’
Ziaristul concureză cu ofițerul secret
Ușor dezamăgit de breasla din care face parte, Ion Cristou a vorbit și despre cum ar trebui să se facă această meserie, asemănând munca unui jurnalist cu cea a unui spion. A subliniat faptul că un bun jurnalist trebuie să găsească singur informația, nu să aștepte să i se dea: ,,În acea perioadă și acum se foloseste foarte mult expresia «din surse». Teoria și practica mea este că ziaristul concureză cu ofițerul secret, el este spion. Am o dușmănie, un permanent război cu mai tinerii confrați, spunându-le că prea publică tot ce li se dă. Adevăratul ziarist este acela care găsește pe cont propriu și nu i se livrează. Din acest punct de vedere, ziaristul seamănă cu spionul.’’
Sala ,,Ion D. Sîrbu’’, unde s-a desfășurat evenimentul, a fost aproape plină. Publicul a fost foarte receptiv la discursul domnul Cristoiu și nu a întârziat să-i pună întrebări la finalul conferinței. Ziaristul, cu răbdarea cu care ne-a obișnuit, a răspuns la fiecare întrebare, iar la final, a făcut poze și a dat autografe doritorilor.
