A fost o vreme când Ion Oblemenco nu era stadion, ci fotbalist, iar în ziarul Înainte încă n-apuse să publice Mircea Canțăr…
Înaintele de sâmbătă 28 octombrie 1967 a consacrat jumătatea de jos a primei pagini marelui eveniment de a doua zi, sub titlul „Hip, hip, uraaa!”: inaugurarea Centralului. Cu o uriaşă poză a stadionului făcută din elicopter sau din balonul cu heliu, că de stâlpi de nocturnă nici în vise nu se pomenea.
În data de 29 octombrie s-a jucat pe Central primul meci, unul amical: România B – Polonia B. Trei jucători ai Universităţii în lotul reprezentativei secunde: Marin Marcel, Deliu şi Sfîrlogea. Ultimul a marcat golul de 2-2. Iar pe cel de 1-1 l-a înscris Țarălungă, fotbalist pe care avea să-l ia Universitatea (de la Progresul București) peste trei ani.
Presa a tratat amplu evenimentul. Sportul popular: „Începînd de astăzi Craiova are un splendid stadion (locuri numerotate 31.749) a cărui inaugurare ne-a oferit prilejul de a asista la o plăcută festivitate. Începutul a fost anunţat de patru trompeţi, după al căror semnal pe stadion au pătruns 150 de stegari urmaţi de 35 de sportive, eleve de liceu, care au adus pe această nouă bază a sănătăţii prospeţimea şi gingăşia vîrstei lor. După aceea, 4.000 de sportivi au pătruns pe stadion”. Înaintele nostru a alocat toată pagina 2 premierei:
Interesantă e şi o informaţie oferită de Ion Jianu (în perioada postcomunistă, evident) în cartea sa dedicată lui Ion Oblemenco: „30.000 de oameni au venit la inaugurare, iar înainte de meci au ascultat textul unei telegrame de mulţumire trimisă iubitului tovarăş Nicolae Ceauşescu de Consiliul Regional de Educaţie Fizică şi Sport – Oltenia. Preşedintele acestui organism sportiv, un anume Augustin Brânduşe, l-a obligat pe fotbalistul Deliu să citească respectiva telegramă!” Bizar e că Sportul popular şi Înainte nu pomenesc despre telegramă. Ce sancțiuni or fi primit autorii materialelor?
Înainte dă 30.000 de spectatori la România B – Polonia B. „Şi pe noul stadion s-a făcut auzit concertul de clopote, talăngi, claxoane şi scandări. Aplaudăm iniţierea şi în viitor a unor asemenea manifestări (dar civilizate) de entuziasm şi susţinere a echipei favorite”. „Aplaudăm şi iniţiativa unităţilor comerciale care au organizat şi aprovizionat abundente standuri”.
După reprezentativele B, primul meci de Divizia A
Centralul a fost aşadar scos pe piață cu un meci amical de categoria a doua. Mult mai tare decât de selecţionata secundă a României, pe craioveni îi durea de Universitatea. Şi echipa Craiovei a jucat pe Central la o săptămână de la inaugurarea oficială. În campionat, în etapa 11, la 5 noiembrie 1967, primul meci al Universităţii pe stadionul cel nou: cu ASA Târgu Mureş. Asociația Sportivă Armata, nu Asociația Sportivă Ardealul. Și care nu era-n faliment.
După 10 etape, Universitatea, antrenată de Robert Cosmoc, era pe locul 6, cu 11 puncte, la 2 puncte de liderul FC Argeş. Avea 5 victorii acasă din 5 meciuri, ceea ce înseamnă că s-a despărţit cu lacrimi în ochi de bătrânul stadion Tineretului. Egalul, 2-2, îl făcuse în etapa a doua, pe terenul lui Dinamo, când Oblemenco marcase un gol şi se accidentase grav.
Aşadar, să vedem ce zice Înainte despre Universitatea – ASA. Titlul cronicii: „În sfîrşit, un scor!…”. Da, a fost 4-0. „Victorie concludentă. Cel mai bun rezultat al studenţilor în acest campionat. Prilej de plăcută aducere aminte despre primul meci al Universităţii pe Central. O revenire mult aşteptată: Oblemenco.” Numărul de spectatori nu-l precizează Înainte.
Universitatea a jucat cu: Pîlcă – Mihăilescu, Bîtlan, Marin Marcel, Deliu – Deselnicu, Ivan – Niţă, Marian Popescu, Oblemenco, Sfîrlogea. Atât de bun a fost unsprezecele, încât antrenorul Cosmoc n-a făcut nicio schimbare. Doar 7 minute tabela manuală de la peluza nordică a arătat 0-0. Cum s-a făcut 1-0? „Golul a fost înscris de Marian Popescu, printr-un şut puternic, din vole, asemănător neuitatului gol al lui Dobrin, din meciul cu Steaua. Dar, în egală măsură revin merite şi lui Sfîrlogea, care, din nou în formă, a centrat excelent la capătul unei spectaculoase curse pe extremă, cu driblinguri fine şi derutante”. A fost primul gol înscris în viaţa lui pentru Ştiinţa de Marian Popescu, din a cărui centrare s-a făcut apoi 2-0, printr-un autogol. Merită redată descrierea pe care cronicarul C. Gheorghe i-o face ultimului gol: „De data aceasta, Niţă a driblat la fel de elegant ca totdeauna, dar, spre deosebire de altădată, şi-a fixat un punct în plasă, spre care a şutat calm, înainte de a mai dribla şi pe ceilalţi doi apărători pe care-i mai avea în faţă”. Am sărit peste golul al treilea. Doar nu se putea ca Oblemenco, cel care a schimbat numele Centralului, să nu fi schimbat o plăcuţă de pe tabela de scor la primul său meci pe acest stadion…
