La Târgul Gaudeamus, în foaierul de la etaj, avu loc prima lansare de carte din acestă ediție: a scriitorului Adi Popescu. Mă așezai frumos în primele locuri, să pot auzi mai bine. Titlul îmi atrase atenția din prima clipă: ,,O țară fericită’’. Un titlu care mai atrage o cârcă de întrebări, care te stârnește parcă să scoți 15 lei din buzunar și să cumperi cartea, unde mai pui că pe lângă asta poți să primești și autograful autorului. Oferta este limitată, dar știți cum e la noi la jurnaliști, ,,remunerație mică după buget“… Totuși, de la această dezbatere nu pot să plec decât câștigată, îmi zic!
Deschiderea o face Gabriel Nedelea, ……, iar despre autor are doar cuvinte de laudă, deși se cam contrazice puțin în idei, căci eu tot n-am înțeles dacă este bine sau nu să abordăm astfel de subiecte în scris. ,,Este o situație destul de delicată pentru că eu de fiecare dată le propun oamenilor, cu care ne întâlnim la cenaclul literar, să nu scrie despre lucruri atât de serioase; adică despre fericire, adevăr, minciună, despre ființă. Totuși, sunt niște lucruri atât de generale, atât de greu de prins și atât de abstracte, de vagi , încât este foarte greu să scrii ceva fără să cazi în acel penibil de situație despre care vorbeam mai devreme. Cu atât mai mult, mi se pare că autorul nostru de astăzi, Adi Popescu, este un autor curajos, alegând să vorbească despre aceste lucruri în jurul cărora sunt o grămadă de capcane. Adică, la fiecare pas te paște această capcană a penibilului. Ca să vorbești despre un lucru atât de serios și general, trebuie să fii un om foarte, foarte curajos și, din fericire, Adi Popescu este un om curajos!’’
,,Eu zic să ne citești și cartea, domne, că nu prea o mai citesc alții’’
În timp ce domnul Nedelea vorbește cu însuflețire despre carte și, de la sine înțeles, despre fericire, în fața mea, un domn încărunțit își citește în tihnă ziarul. Pare-mi-se că omului nu prea-i ardea de fericire la ora aceea, știrile din Cuvântul Libertății captându-i toată atenția. După ce se pune la punct cu ultimele informații, scoate dintr-o servietă o mapă încărcată cu diplome, poze, însemnări și alte documente, pe care începe să le răsfoiască. Omul mi-a atras atenția încă de la început, prin ‘entuziasmul’ său debordant, căci încă înainte de începerea dezbaterii, a ținut să-și arate oarecum părerea despre carte: ,,Eu zic să ne citești și cartea, domne; că nu prea o mai citesc alții, de aia zic!’’, i-a spus el ușor amuzat autorului, care s-a făcut că nu-l aude.
Concluzii din ani de studiu
Întârziindu-se destul de mult începerea dezbaterii, după ce invitații, Gabriel Nedelea, Cristian Voicu și Nicolae Marinescu, și-au sfârșit discursurile, autorului nu i-au mai rămas decât câteva minute de vorbit, deși chiar dumnealui mărturisește că avea ,,atâtea de spus…’’. Concluzia trasă de scriitor: ,,Din tot ce am citit eu din literatura motivațională timp de 30 de ani, peste 100 de volume, să știți că am rămas surprins când am aflat că concluzia cea mai importantă este să iubim: să iubim ceea ce facem, să iubim omul de lângă noi, să iubim ființa superioară care ne coordonează și care ne clădește destinul’’.
Ei bine, am avut dreptate, chiar voi pleca mai câștigată, având în vederea că domnul Popescu a împărtășit cu noi această concluzie prețioasă, pot spune. Poate că mi-ar fi luat mai mult de 30 de ani să trag această concluzie, aceea că lucrul cel mai important este să iubim; așa că nu pot să mă simt decât norocoasă!
,,Avem menirea să ducem România mai departe și de ce nu, să o facem fericită.’’
Despre carte, spune că este structurată pe eseuri motivaționale. De asemenea, spune că nu a exagerat cu nimic numind-o ,,O țară fericită’’, deși inițial ar fi vrut să o numească ,,O Românie fericită’’, lucru pe care acum îl consideră absurd, fiind la limita extremului. Declarându-se un adevărat patriot, lucru care se regăsește pe tot parcursul cărții, Adi Popescu își încheie discursul într-un ton plin de speranță: ,,Avem menirea să ducem România mai departe și, de ce nu, să o facem fericită.’’
Pe parcursul sesiunii de autografe, la standul Editurii Aius, ,,O țară fericită’’ s-a vândut în patru exemplare.
Nota redacției: Autorea textului de mai sus ni l-a trimis alăturându-i un mesaj de uz intern: „am lasat punctele alea dupa Gabriel Nedelea pt ca nu stiu cu ce se ocupa“. Punctele au rămas acolo fiindcă nici noi nu știm.
