Trăim de câțiva ani sub amenințarea unei săbii a lui Damocles asupra noastră: încălzirea globală. N-am de gând s-o contest. E clar că ceva se întâmplă. Poate chiar că teoriile exprimate au dreptate.
De când a venit Covid-ul peste noi, o mulîime de obiective industriale (producție, în general) au fost oprite, capacitatea la care lucrează s-a diminuat substanțial. Măsurile de izolare au stopat sau măcar subțiat traficul de toate felurile. Mașinile, trenurile, avioanele, vapoarele, etc. au circulat cu fereală și parcimonie.
De ce spun toate astea? Păi, pentru ca OMS-ul, recent scos din lista bucatelor de către americani, a declarat ca niciodată nu ne vom întoarce la viața normală și că pandemia este un imbold ca să ne reînnoim eforturile împotriva încălzirii globale. Chestiile astea două, puse una lângă alta (au fost, în definitiv, spuse de către aceeași organizație), ne fac să realizăm niște lucruri.
Primul, că toate măsurile așa-zis antiepidemice n-au avut niciodată acest caracter la origine, ele fiind dictate de catre vectori de putere interesați de cu totul altceva. Vedem și singuri că, în ciuda lozincilor trâmbițate cu ifose, când vine vorba de a pune întrebarea focală cine poluează, de fapt, vedem că nimeni nu se sinchiseste să răspundă. Nu are nici o importanță. De ce? Pentru că lupta anti-încălzire nu este un scop, ci un mijloc. Care este scopul? Bani, politică, putere.
Doi, pentru că este clar că toate măsurile care vin cu o celeritate demnă de o cauză mai bună (da, chiar și cea a încălzirii globale, în vederea combaterii căreia nu se face nimic!), ca mărgelele pe sfoară, pac-pac: camere de luat vederi pe strada și la alegeri, urmărirea identității cumpărătorilor de cartele de telefon, înființarea unei politii speciale care are dreptul neconstituțional de a intra în proprietatea și viața oamenilor fără mandat (deși în privința interlopilor ce facilitează funcționarea organelor de represiune ale statului se găsesc soluții amiabile), toate astea, ei bine, sunt menite să ridice gardul, dincolo de care profitorii acestei situații să croncăne fericiți, ca orice profitori de razboi, din toate timpurile. Corbi nesățioși care se desfată din nenorocirile popoarelor, s-au vazut de când lumea. Dar astăzi, aceștia sunt încă și mai lacomi, și mai îndrăzneți, și mai ipocriți. Distrug tot ce le poate stă în cale!
Țări? Sigur! Popoare? Ooo, și încă cum! Ecosistemul planetei? Cine, ei, “salvatorii” mediului înconjurător? Acești ticăloși fără de pereche nu sunt profitori de razboi.
Sunt mai rău și sunt mai răi! Ei sunt PROFITORII CLIMATICI!
***
sursa foto: pinterest.com
