Când aud de Oblemenco, craiovenii care nu-s microbişti, mai ales dacă mai sunt şi tinerei, spun: „Aha, stadionul”. Nu ştiu ei că până să devină câmp de întrecere sportivă, Oblemenco a fost om. Fotbalist.
Ion Oblemenco a debutat la Craiova la 17 ani, pe când echipa juca-n divizia B. După un meci-două, conducătorii clubului i-au tras un şut în spate. N-aveau ei şut tare ca al lui, doar suficient cât să-l izgonească-n Corabia lui natală. De acolo, după un an, l-a luat Rapidul, unde preţ de trei ani a jucat cât un şchiop la o nuntă. Alungat şi din Giuleşti, Oblemenco s-a întors fortuit la echipa craioveană, care-ntre timp intrase-n A. Imediat a ajuns om de bază, pe urmă a ieşit de patru ori golgheter naţional, a eliminat-o pe Fiorentina, a luat campionatul…
Vlad Udrescu şi-a adjudecat recent premiul Uniter. Pentru actorii de teatru, ca Udrescu, asta valorează cam cât titlul de golgheter în CV-ul unui atacant. Distincţia lui Udrescu îi răsplăteşte rolul lui Hamlet jucat la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova.
A primit el voturi în neştire şi din partea publicului telenovelei Ana, mi-ai fost scrisă în ADN, în care deţine principalul rol masculin: e Tudor, care o respinge pe bogătana, trufaşa şi insistenta Alexia în favoarea blajinei orfeline Ana, care, ce să vezi, se va dovedi că, de fapt şi de drept, îi e soră Alexiei, dar sufragiile prostimii au o pondere fragilă. Primează cele exprimate de specialişti.
În contul său de Facebook, Vlad scrie bilingv: „Performing Artist la Teatrul Naţional Craiova”. Venit din Bucureşti, nu s-a jenat să recunoască public că s-a mutat cu slujba la Craiova! Dar de veţi vedea Naţionalul craiovean, prin orice reprezentant, exultând că prinţul danez a înhăţat de la el din ogradă Uniterul, spuneţi-i reprezentantului s-o lase mai moale. Dinspre partea managerului, Udrescu i-ar fi scăpat Craiovei printre deşte.
Vă mai amintiţi de Oblemenco? Haideţi, că nu-i mult de când am vorbit despre el! Cel flituit de Craiova şi ceva mai apoi ajuns simbolul Universităţii. Lângă stadionul „Ion Oblemenco”, are şi statuie. Lui Vlad Udrescu încă nu i-au făcut bust în preajma Teatrului, dară nici c-au intrat zilele-n sac. Staţi să vedeţi ce-i cu el, de ce i-am dat prezentului articol titlul de mai sus.
Atât a putut AI, după descrierea noastră, să-l redea pe Vlad Udrescu (sus). Parcă seamnănă mai degrabă cu colegul său Alex Calangiu, aşa că vi-l arătăm şi pe adevăratul Udrescu. Nu-i Hamlet cu Ofelia, e Tudor cu Ana cea din telenovelă:
Jocul de-a concursul
În 2015, Teatrul „Marin Sorescu” a ţinut un concurs prin care să angajeze o ingenuă şi un june-prim. Au bătut calea Craiovei candidaţi în neştire. Dintre junii-primi, chiar Vlad Udrescu a fost alesul (iar dintre ingenue, Ioana Manciu). Pe ei i-a anunţat organizatorul drept câştigători, pe ei i-am prezentat aici atunci.
Noii membri ai colectivului oltenesc, ambii veniţi din Bucureşti, ar fi trebuit să înceapă treaba la 1 aprilie 2015. În 3 aprilie 2015, i-am abordat să vedem dacă şi-au găsit garsoniere cu chirie sau au căpătat niscai cabine prin teatru, cum le place Craiova, dacă pricep limba oltenească. Junele-prim mi-a răspuns:
„Am spus că nu precizaţi pe FB despre vreo relaţie. Dacă e nevoie, rectific„, i-am zis. „E OK. Lasă-l aşa”, mi-a răspuns V.U. Pe urmă l-am mai întrebat ceva, mâncând o literă:
Ideea e că, la două zile după ce ar fi trebuit să fie angajat al TNC Craiova, Vlad Udrescu evita discuţia pe tema asta. Şi, evident, nu era angajat. Vlad Udrescu a jucat în nişte spectacole la Craiova şi mai târziu, precum Oblemenco, s-a întâmplat să intre definitiv în colectivul craiovean. Oblemenco măcar nu-şi putuse revendica postul prin câştigarea unui concurs.
Ingenua Ioana Manciu a pierdut vremea venind în Bănie să concureze.
În articolul de faţă, ar fi trebuit să punem semnul exclamării la finalul titlului. N-am făcut-o pentru că, la o primă vedere, unii ar fi citit „Oblemenco III”. Şi abia acum s-a creat premisa ca-n Craiova, în cine ştie ce domeniu, să se ivească un Oblemenco III.
