Voi relua un episod al istoriei recente a Craiovei inserat într-un P.S. al unui material de acum câteva luni al subsemnatului. Cu ocazia primei vizite de lucru în Craiova (se întâmpla pe la mijlocul lui iunie 1966), Nicolae Ceauşescu a rostit un discurs în centrul oraşului care se încheia astfel (citez, ca şi atunci, tot din memorie): „Craiovenii trebuie să fie pentru totdeauna recunoscători Partidului (Comunist Român – n.a.), căci numai Partidul va face Craiova din cetatea banului şi a opresiunii o cetate a muncii, ştiinţei şi culturii !“ Dacă e vorba de banul la care probabil se gândea Ceauşescu (la momentul acela un lider mai mult decât promiţător), peste timp paradigma i-a reuşit. Şi nu s-ar putea spune că locuitorii Craiovei nu au fost, peste timp, pe deplin recunoscători Partidului: în noaptea de 19/20 decembrie 1989, la comanda secretarilor de partid din marile platforme industriale, s-au înarmat cu bâte, lanţuri şi alte obiecte contondente, s-au adunat în Piaţa Gării din Craiova şi au plecat cu trenul echipat cu multe vagoane spre Timişoara să-i snopească în bătaie pe cei care în 16-17 decembrie 1989 avuseseră curajul să se ridice împotriva regimului comunist. Iată, spre edificare, cam cum se desfăşura munca de „convingere“ a craiovenilor descinşi din vagoane, către revoluţionarii timişoreni: Măi băieţi, minte multă aţi avut în cap ? Păi, revoluţie vă trebuie vouă ? Ce dracu vă mai lipseşte ? Salam aveţi, Kent şi Ness nu mai vorbesc, că sunt sârbii aproape, chiar şi la benzină staţi mai bine ca noi (!!!), băgaţi-vă, bă, minţile-n cap, că nu o să puteţi trăi niciodată mai bine ca acum (sic !). Vasăzică, libertatea se preţăluia, după capul şi priceperea „turiştilor“ de partid craioveni, în salam, Kent, Ness şi benzină (adică, mă rog frumos, tocmai „materiile prime“ necesare pentru o atenţie, un bacşiş, un şperţ acolo dacă vrei să „înaintezi“). Era clar pentru toată lumea…
La 29 de ani distanţă de episodul relatat, Timişoara se pregăteşte să devină capitală europeană a culturii.
La aceeaşi distanţă de ani, Craiova este şi acum codaşă (chiar prăbuşită) la economie, fruntașă în schimb la mitinguri omagistice și cu o cultură în disoluţie, tributară în bună măsură foştilor culturnici ai momentului înainte pomenit. Nimic nu este nou şi nici întâmplător sub soare.
Citez dintr-un material de prezentare a trăsăturilor psihosociale ale locuitorilor diverselor regiuni ale României (tot din memorie, şi iarăşi sper să o fac destul de bine).
Oportunismul este și el o tară specifică locuitorilor Olteniei, care își are originea în istoria acestui ținut. Este vorba despre apropierea de o grupare sau de o personalitate în scopul obținerii de avantaje. Se întâmplă de când lumea ca obținerea unor avize, aprobări, facilități, acte firești sau un loc de muncă să se facă prin intervenția cuiva. Oportunismul oltenesc se datorează nevoii de prestigiu, funcții și statut.
Completare:
La data de 01decembrie 1989 Oltenia era regiunea cea mai „dotată“ procentual cu carnete roșii de partid (P.C.R.), fiind fruntașă pe țară la acest capitol (actualmente, este fruntașă la procentajul de şomeri şi asistaţi, dar nu numai acolo).
Acum este foarte-foarte clar pentru toată lumea. Eu nu mai am nimic de adăugat. À bon entendeur, salut !
