Algerile din 2024 au o importanță cel puțin egală, dacă nu chiar mai mare, cu primele alegeri libere din România postdecembristă organizate în 20 mai 1990, celebra „Duminica Orbului”, care au confirmat la conducerea țării camarila neocomunistă condusă de Ion Iliescu și formată din ex-activiști PCR și ex-ofițeri ai Securității ceaușiste.
Așa cum în mai 1990, traiectoria României a fost stabilită pentru cel puțin două decenii (cu efectele nocive cunoscute: jefuirea economiei naționale, politizarea instituțiilor publice, aderarea cu mari întârzieri la UE și NATO, constituirea atotputernicelor clanuri politice mafiote etc,) așa va fi și cu șirul de scrutinuri electorale din acest an.
Politichia mioritică, la zi
Scena politică a țării este populată de un PSD încă gigantic și cu puteri discreționare în majoritatea instituțiilor publice și în mii de localități ale țării. Problema pentru PSD este că, deocamdată, nu reușește să producă un candidat cât de cât respectabil pentru funcția de Președinte al statului (că să-l ai pe Marcel Ciolacu candidat… Doamne ferește!). La nivel local, PSD are controlul, chiar dacă nu numai prin pârghii legale și proiecte social-demcorate de succes, ci și prin personaje dubioase, clanuri, rudenii, afaceriști de protocol sau magistrați corupți.
Partidul Național Liberal este o casă în ruină, fără geamuri la ferestre, cu ușa spartă, dar împopoțonată la intrare cu o reclamă vintage de „ultimul mare partid istoric românesc”. Cinismul Președintelui „turist” Klaus Iohannis, care s-a jucat cu PNL cum s-a jucat și cu soarta țării, cu o frenezie de trepanat, a compromis acest partid aproape iremediabil. PNL are aceeași prolemă ca și PSD – îi lipsește, deocamdată, un candidat respectabil pentru funcția de Președinte al statului (că să-l ai pe Nicolae Ciucă candidat… La aceasta se adaugă, însă, haosul din interiorul partidului, trădările comise de diverși lideri locali (vezi situația de la Craiova) și negocierile dubioase în care alți lideri locali s-au angajat deja cu PSD (și mai grav, în unele situații, chiar cu AUR) pentru a-și salva pozițiile în administrația locală ori a-și satisface pofta de putere.
USR este încă chinuită de complexul de inferioritate al unei foste speranțe a politicii mioritice lovită de eșec (scoaterea de la Guvernare) și ajunsă în mizerie. Târându-se destul de vocal prin agora românească și având în siaj resturi rupte din el însuși (REPER) și din PNL (PMP și Forța Dreptei), acest partid nu reușește să depășească culpabilizarea în care a fost aruncat de PSD și PNL pentru activitatea mai mult sau mai puțin eficientă pe care a desfășurat-o în scurta perioadă în care a guvernat țara. Un candidat serios la funcția de Președinte al statului nu are nici USR și la această problemă se adaugă numărul redus de aleși locali (primari, consilieri locali). Deși USR poate să ofere câteva exemple de bună practică în administrarea comunităților (ca Dominic Fritz la Timișoara, Clotilde Armand la Sector 1 sau primarul Bacăului, Lucian Viziteu), îi lipsește o structură regională de primari care să contribuie major la susținerea unor campanii electorale solide și eficiente.
AUR – partid extremist de un naționalism puțind a Legiunea Arhanghelului Mihail, anti-UE, anti-NATO și pro-Rusia – este marea vedetă „horror” a politichiei mioritice. Născut cu forcepsul din tenebrele unei posibile conspirații instrumentate de foști ofițeri de informații români cu nostalgii naționalist-ceaușiste și puternice antipatii anti-UE și anti-americane, consiliat probabil de experți ai ФСБ (Федера́льная слу́жба безопа́сности Росси́йской Федера́ции) și alimentat de frustrările anti-capitaliste și nostalgiile naționalist-ceaușiste a unei părți tot mai mari din populație, AUR își joacă „marea carte” în tentativa de a ocupa poziția de cel mai puternic partid din România.
Liderii extremiști ai AUR (vestita și sinistra triadă George Simion-Claudiu Richard Târziu-Sorin Lavric susținută de „afaceristul” Marius Lulea) sunt atât de încrezători în șansele de succes ale partidului, încât își permit ca pe listele de candidați la alegerile europarlamentare să promoveze dubioși, slugi ale „Varanului” sau foști turnători, la tinerețe, ai Securității lui Ceaușescu. Nici pentru alegerile parlamentare sau locale, AUR nu dă semne că va avea listele populate de oameni serioși și „români creștini și patrioți”, așa cum declamă auriștii. AUR are probleme, ca toate celelalte partide parlamentare, cu candidatura la funcția de Președinte al țării. La George Simion, apucăturile de derbedeu din galeria de fotbal sunt încă nedomesticite. Ar fi o rușine teribilă să-l vedem pe Georgică reprezentând statul român pe scena internațională. Claudiu Richard Târziu este total lipsit de strălucire, are un discurs bolovănos și abia deține abilitățile de comunicare ale unui șef de cuib legionar dintr-o comună pierdută printre văgăuni. Sorin Lavric este un arogant prețios, misogin dezgustător și aproape sigur nu ar fi votat nici măcar de femeile care s-au lăsat seduse de gargara de AUR. Alți doi posibili candidați la poarta cărora a bătut AUR – președintele Academiei Române, protocronistul Ioan-Aurel Pop și filorusul dubios Călin Georgescu – au dispărut, deocamdată, de pe scenă.
Cam ăștia sunt principalii actori care vor dansa, la nivel național, în acest an, în fața electorilor români cerșindu-le voturile.
Politichia urbei Craiovei – beculețe, târguri și conspirații provinciale
În onorabila și cu pretenții de urbe europeană Craiova, situația politichiei locale este, mai mult sau mai puțin, asemănătoare cu ce se întâmplă la nivel național. Evident, sunt niște nuanțe…
Orașul este controlat, fără drept de apel, de familia Lia-Olguța Vasilescu – Claudiu Manda. Oamenii acestora (fie „loialiști” sau cum unii se autoidentifică, „olguțiști”, fie neamuri sau implanturi de la alte partide) ocupă poziții cheie în administrația locală, dar și în instituții guvernamentale reprezentate în teritoriu.
Sumele imense cheltuite pentru Festivalul „IntenCity”, Târgul de Paște, Târgul de Crăciun, deși au lăsat goluri considerabile în bugetul public al Craiovei, au avut, într-un sfârșit, rezultatul scontat de Primarul PSD Lia-Olguța Vasilescu: umflarea unei păpuși gonflabile pe care scrie „Craiova – oraș turistic” și împodobită cu beculețe strălucitoare care au sedus o mare parte a votanților craioveni, dar și a celor care au vizitat orașul în ultimii ani.
E prea puțin important pentru locuitorul din cartierele mărginașe ale Craiovei că orașul este în plină recesiune economică, fără perspective de dezvoltare, cu finanțări la limită și nu de puține ori dubios implementate din fondurile europene, cu infrastructura (străzi și canalizare) găunoasă și periodic atât de masiv inundată, la vreme de ploaie, de apele pluviale că orașul a primit cognomenul de „Veneția Olteniei”…
Alături de beculețe și muzică „play-back”, Lia-Olguța Vasilescu a investit în instituțiile socio-medicale pe care le deține Primăria Craiovei, iar aceste investiții reprezintă un alt avantaj electoral pe care-l are partidul în fața votanților craioveni.
În plus, inclusiv investițiile făcute de Consiliul Județean Dolj în Craiova ori în vecinătate (cum ar fi, de exemplu Aeroportul Craiova ori diferite centre sociale modernizate în oraș) sunt percepute de electorii cu ceva mai puțină educație politică din oraș ca fiind meritul direct sau indirect al primarului Lia-Olguța Vasilescu.
La toate acestea se adaugă o armată de activiști PSD de o loialitate solidă și fricoasă față de lideri. Rețeaua organizațiilor de cartier a PSD strânge orașul în niște „chingi” care se vor dovedi foarte eficiente în acest an electoral. Șansele PSD de a păstra controlul cvasi-absolut asupra Craiovei pentru alți patru ani sunt foarte mari. Doar un dezastru politic fără precedent pentru PSD Craiova ar anula aceste șanse.
Un astfel de dezastru ar fi apariția, din zona Opoziției locale, a unui contracandidat surpriză și capabil să mânuiască cu aceeași dibăcie ca Lia-Olguța Vasilescu, armele discursului incisiv, cinismului și de ce nu, demagogiei…
În concluzie, deocamdată, PSD poate miza liniștit, la Craiova, pe Lia-Olguța Vasilescu la candidatura pentru Primar al orașului nostru. Singura problemă reală pentru PSD poate să fie „pohta” Olguței: vreo funcție ceva mai importantă, cum ar fi de ministru și de ce nu, de prim-ministru și să-i lase pe craioveni, iarăși, cu ochii-n beculețe.
PNL Craiova zice că e „la butoane”, dar nu prea mai e de vreo cinci ani. Ba unii cred că ar fi cazul să-i facă PNL-ului craiovean parastas „la șapte ani”, că a murit încet din decembrie 2015, când PNL Craiova l-a propus și susținut pe fotbalistul Pavel Badea candidat la funcția de primar al orașului și de atunci nu s-a mai auzit de liberalii craioveni decât în bancuri sau în scandaluri cu trădări de mahala…
PNL Craiova ar avea ceva potențiali candidați: candidatul-glumă Nicolae Giugea (spre amuzamentul PSD-ului), mereu sedus și amăgit cu candidatura consilierul local Marian Vasile (agitat din joi în Paști prin ședințele Consiliului Local), iar unii zic că un primar în funcție ca Lia-Olguța Vasilescu nu poate fi combătut eficient decât de o altă doamnă; aici liberalii stând prost, doar Adriana Ungureanu-Vivien fiind ceva mai … cunoscută.
Oricare ar fi candidatul PNL la funcția de Primar al Craiovei, acesta va fi obligat să explice rămășiței de electorat de dreapta din oraș de ce, la nivel național, PNL s-a aliat cu PSD și s-au scufundat împreună în scandaluri de corupție și de jefuire a banului public, de ce nu și-a susținut oamenii în puținele funcții deținute pe plan local (vezi modul șocant în care l-au trădat pe Laurențiu Ivanovici, fost director al SCJUC, singurul manager capabil pe care PNL l-a avut în Craiova).
Onorabilii domni de la PNL Craiova vor mai fi obligați să explice și trădările sinistre comise de cei doi Diaconu (foști liberali, unul ajuns Prefect al județului, celălalt uns viceprimar al Craiovei), mai ales că mult stimabilul președinte Ștefan Stoica zis „Fane Butoane” a garantat, împreună cu celălalt mult stimabil liberal Nicolae Giugea, probitatea morală a celor două iude.
Ar mai fi și alte chestii de povestit despre domnii de la PNL Craiova – să zicem, de exemplu, despre afacerile unora dintre dumnealor, crescute sub îngăduitoarea și pe alocuri, gingașa protecțiune primită de la instituții controlate de PSD – dar alea sunt „pour les connaisseurs”.
În concluzie, PNL Craiova are șanse penibil de mici să câștige funcția de Primar al Craiovei și un număr consistent de consilieri locali. Transformat într-o afacere de clanuri (și alea cam bezmetice și slab organizate!), PNL Craiova va face figurație la alegerile locale 2024, candidații liberali jucând rolul de „sparring partner” pentru Lia-Olguța Vasilescu… sau altfel zis, niște clovni PNL vor distra spectatorii în timpul numărului de dresură a electoratului pe care-l va executa cu măestrie PSD Craiova.
AUR Craiova zice că l-ar oferi pe taraba alegerilor locale pe sindicalistul naționalist Ringo Dămureanu. Relativ obosit de luptele pentru putere pe care le-a tot purtat, vreo doi ani la rând, în tenebrele filialei locale, Ringo Dămureanu pare și nu pare că ar avea chef de o candidatură la funcția de Primar al Craiovei. Până de curând, au tot fost aruncate „bombe de fum” dinspre AUR Craiova cu privire la această candidatură: ba că va fi un super-candidat surpriză, ba că va fi candidat o iudă importată de la PSD, ba că onor candidatul va fi desemnat prin competiție internă corectă și obiectivă pe bază de soft cu punctaj bla, bla, bla…
…dar despre candidatul AUR și alți candidați, în episodul următor.
(VA URMA)
