Scriu cu grijă, silențios, chiar dacă mi-au cam crescut gheruțele, și se lovesc de tastatură. Monica este întotdeauna irascibilă dimineața și mă port cu mănuși până își ia aspirinele. I-am zis să nu-și mai taie bretonul ăla, că poate din cauza lui o doare capul atât de tare, că-i intră în ochi. Ea nu și nu, că vrea să-l facă marcă înregistrată și să bage la pârnaie toate furăcioasele. Nu știu când o să aibă timp de atâtea procese odată ajunsă președinte, dar Monica este încăpățânată, zice că ei îi dă enegie băgatul la pușcărie, că se înfioară de plăcere, deci n-o să fie niciun bai.
Aseară am stat până târziu la taclale, la un pahar, două, trei. În fine, cine a stat să le mai numere, când subiectul era atât de fierbinte: justiția. Justiția este o temă sensibilă, pentru că dacă Doamne ferește, ajunge Ponta președinte, atunci va numi el procurori și judecători, Constituția nemaipermițându-i lui Băsescu. Când am auzit drăcie ca asta, m-am înfoiat din reflex și am scuipat un ghem de blană.
Constituția este sfântă, dar trebuie schimbată neapărat în punctele ei nașpa, iar Monica mi-a promis că va face tot posibilul să se și întâmple. Plus că nu se precizează niciunde exceptii admise, cum ar trebui: instituțiile statului trebuie respectate, mai puțin Parlamentul și Guvernul. Președinția, deocamdată, da. Peste o lună, vedem ce-o să fie.
Dacă românii se deșteaptă și o aleg pe mama Monica, atunci ea va face imediat o altă majoritate parlamentară, va schimba Guvernul țaca-paca, și atunci se pot respecta și instituțiile Parlamentului și Guvernului. Este complicat, oricum.