Astăzi sunt un pic agitată și îmi vine să miaun din orice, nu știu ce se întâmplă cu mine.S-ar putea să fie de vină epuizarea, bulele meditative m-au vlăguit.
Cred că rămân să torc toată ziua, să mă recuperez, pentru că Monica are nevoie de mine, acum, pe ultima sută de metri. I-am propus să mai dăm o fugă în week-end pe la vreo mănăstire, să ne încărcăm spiritual. Nu în scop electoral, cum o face prefăcutul de Ponta, nu. Vom merge acolo și, dacă e să ne întâlnim cu vreun jurnalist căruia să-i zicem două vorbe, bine, dacă nu, nu. Orișicum, ne-am consultat și am ajuns la concluzia că într-adevăr trebuie să aducem acasă toți românii plecați, așa cum i-am promis femeii cu lacrimi în ochi de la Mănăstirea Prislop. În plus, este musai să confiscăm averile, să trecem prin Parlament legea conform căreia jurnaliștii nu vor mai avea voie să comenteze deciziile justiției, apoi să dizolvăm parlamentul dacă nu se supun voinței populare de la referendumul privind diminuarea numărului de parlamentari, și abia atunci, poate, țara asta va avea o șansă să scape cu adevărat de comuniști și de ruși.
