În curtea casei din Preajba a lui Alexandru Marcu e forfotă şi aer de sărbătoare. Omul a aşteptat vreme de un secol această zi: la 14 februarie 2022 a împlinit 100 de ani.
Poartă uniformă militară. „Hai că-ţi vine bine, domnule maior”, îl tachinează cineva. Alături de fiica sărbătoritului mai sunt la faţa locului urmaşi ai săi din mai multe generaţii, alte rude şi vecini. Aşteaptă să vină oficialităţile, care se vor dovedi punctuale, mai ales că mare parte dintre ele reprezintă armata.
Făcut maior (evident, în retragere) chiar în ziua centenarului, Sandu Marcu vorbeşte cu însufleţire despre cariera lui militară. „Eram comandant de pluton şi trăgeam cu mitraliera-n nemţi”, zice el şi mimează trasul cu mitraliera.
După ce s-a încheiat războiul la care participase vreme de doi ani, în mai 1945, Sandu s-a întors acasă pe jos din Cehoslovacia. Norocul lui c-a avut picioarele tefere. Altfel, purta o bucăţică de schijă într-un umăr şi o alta, mai mică, într-un deget de la mână. Medicii l-au operat şi i-au extras-o pe cea din umăr, dar schijuţa cealaltă i-au spus că nu i-o pot elimina decât laolaltă cu degetul. Pacientul a refuzat şi bine a făcut: de 77 de ani trăieşte cu ea în organism fără neplăceri. Nici măcar n-a avut de trecut vreun filtru cu detector de metale.
Oamenii de la Asociaţia Veteranilor de Război i-au adus diplome şi medalii. A plecat pe front la 21 de ani, aflăm din alocuţiunea ofiţerului. Aşadar, până să tragă-n nemţi, îşi folosise şi contra ruşilor mitraliera. Sau poate altă armă, ca războinic mai puţin experimentat.
Adela Gherghe, primăriţa comunei Malu Mare, în care intră şi satul Preajba, a venit cu consilierii şi cu un cadou: nu-i mult, spune ea cu modestie. 10.000 de lei. Vine 100 de lei pe an. Mai c-am atenţiona-o pe Olguţa să se apuce să adune premiul pentru centenarul nostru, dar ne-ar veni cam greu să lăsăm tutunul, în cazul în care n-ar fi tardiv. Sărbătoritul n-a fumat niciodată.
Sandu Marcu a lucrat la Staţia de pompare a apei din Făcăi. A strâns vreo 35 de ani de pensie. Automobilul l-a apucat de pe când te uitai toată ziulica pe şoseaua din Malu Mare fără să zăreşti vreunul, dar el i-a rămas fidel căruţei. Şi nu numai c-a mânat caii, dar i-a şi călărit, inclusiv în epoca internetului.
A fost supusul a trei regi ai României, Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai, avea 8 ani când s-a născut Ion Iliescu şi 11 ani când agitatorul communist Nicolae Ceauşescu a fost arestat pentru prima oară.
La 14 februarie 1922 şi încă vreo şapte decenii după aceea, sfântul Valentin era pentru români precum internetul, necunoscut. Apropo de acest nume, la vremea naşterii lui Sandu exista un zeu, acela al filmului mut, că de filmul sonor încă nu se auzise, Rudolph Valentino, la care se închina jumătate din planetă: partea ei feminină.
Filmul sonor s-a inventat când Sandu avea 5 ani, iar când avea 41 de ani, în 1963, a şi apărut pe ecrane într-o asemenea cucerire tehnologică: „Tudor”, cu Emanoil Petruţ în rolul Vladimirescului. Unele scene s-au turnat la conacul din Preajba, iar Sandu Marcu a făcut figuraţie ca pandur şi probabil c-a regretat că rolul nu i-a cerut să tragă cu mitraliera, fie şi cu gloanţe oarbe.
Ultima oră
În satul Vârvor din comuna Vârvoru de Jos, la 14 februrie 2022 a mai fost sărbătorit un cetăţean care nu se numeşte Valentin, ci Dumitru. Dumitru Chircan. Alexandru Marcu are de tras să-l ajungă din urmă, fiindcă Dumitru Chircan a făcut 102 ani. Primarul Nicu Tabacu şi vicele Marin Vătu l-au vizitat cu tort şi şampanie.
În urmă cu doi ani, acelaşi primar şi consilierii locali din Vârvoru de Jos i-au făcut şi ei centenarului Mitică darul de 10.000 de lei.
