Majoritatea proprietarilor de spații comerciale și-au luat tălpășița după ce fosta „Imprimeria Oltenia” a fost pasată de la un cumpărător la altul. Asta după ce, de câteva luni încoace, marfa de pe manechine și din standuri nu s-a mai prea clintit. Oamenilor li s-a dat un termen limită de evacuare: luna aprilie. Și-au luat marfa, au pus zăvorul și duși au fost. În urma lor, a mai rămas o mână de oameni, care nu a renunțat așa de ușor la dreptul de a vinde. Chiar și într-un spațiu ce duce lipsă de condiții decente de lucru.
Alimentare, electrocasnice, articole de uz casnic, marochinărie, produse naturiste, birotică-papetărie. Acestea sunt doar câteva din produsele pe care se presupune că le poţi găsi în Centrul Comercial ,,1 Mai”. Încă de la ora 12, în plină zi, hala adăpostește doar câțiva comercianți care își aștern marfa. Din prisma unui potențial cumpărător, aș putea crede că am ajuns la finalul intervalului orar de funcționare.
Odată ce pun piciorul în prag, parcă intru într-un spațiu gol, cu acustică, care îmi dă impresia lucrărilor începute, dar abandonate. De-o parte și de alta a pereților, lipite cu scotch, câteva denumiri de firme scrise pe hârtii A4. „Aroti, misterul formelor tale”. Apă de parfum la vrac „Refan”. Geluri Elmiplant. În dreapta se găsește o farmacie, abia dibuită prin semi-întunericul din hol.
O iau în față, că poate acolo găsesc ceva concret. Nu greșesc. Parcă într-o încercare disperată de a atrage clienții, comercianții au grijă să atenționeze potențialii cumpărători, prin două afișe de juma’de metru: „Stop!Intrare standuri”. Mai jos, cu același mesaj: „Stop!Intrare complex”. În caz că aș putea să uit pe unde pot intra, mai jos e scrisă o a treia atenționare, ,,Spre standuri”, aflată pe același panou, dar acompaniată de o săgeată în direcția propriu-zisă.
Ajunsă în hală, dau de doar câteva standuri deschise: găsesc doar îmbrăcăminte de copii, câteva dresuri, o consignație GSM și o croitorie. Atât. Patru standuri, de unde se presupune că oamenii ar avea de unde alege ce să cumpere. Patru suflete care au refuzat să renunțe la cei patru ani în care și-au pus speranțele și dorințele pentru o vânzare mai bună.
„…Praful s-a ales de locul ăsta”
Odată ce intru, mă gândeam că o să scap de frigul de afară, dar m-am înșelat. Pot spune că nu e o mare diferență de temperatură. Se observă ușor după aburii scoși pe gură de puținii oameni care se mai perindă printre coridoare. Dar și după gluga trasă peste cap și fularul care le acoperă obrajii copiilor de-o șchioapă. Doa
mna Mariana Florescu, o fostă comerciantă a complexului, recunoaște că niciodată nu au primit încălzire. ,,Cum nu plăteam decât chiria și energia electrică, mulți trebuiau să își aducă de acasă reșouri și aeroterme. Dar era degeaba, pentru că tavanul nu era izolat, iar ușa de la intrare era mereu deschisă. Așa că se facea curent, și tot la același rezultat ajungeam”, încheie ea.
„Înainte mai era și „Criflexul”, cu detergenții, mai erau alimente, magazine cu încățăminte. Praful s-a ales de locul ăsta”, spune revoltată Mihaela , în timp ce scutură de zor un pachet de țigări, vrând să scoată una. Ea este unul dintre patronii care au mai rămas, după ce a refuzat să-și elibereze standul înainte de termen.
După un mic tur prin centrul comercial fantomă, mă conving că nici dacă ai mai fi vrut să stai, n-ai fi avut condiții decente. Tavanul înalt, improvizat, cu geamuri crăpate pe alocuri și pictate cu rugină sângerie nu îi protejează cu nimic pe oameni. Pe alocuri, unde sticla a căzut, o propteală de lemn i-a luat locul. De plouă, de ninge, comercianții trebuie să aibă pregătite gălețile. Nelipsite sunt și foliile de protecție: ,,A plouat odată torențial prin vară de a trebuit să schimb des găleata cu apa de ploaie. Să nu mai spun și de halul în care îmi arăta marfa”, își mai amintește administratora.
Condiții nedemne de 40 de lei pe metru pătrat
Întrebată de raportul chirie-condiții, o altă comerciantă, care a dorit să-și păstreze anonimatul, a răspuns că nu e justificat: „E adevărat, plătesc foarte puțin, 40-50 lei pe metru pătrat, dar stau de dimineața până seara în frig, mucegai și praf, care mi se așază peste marfă. Chiria e chiar de trei ori mai mică decât în „Sucpi” sau „Pelendava”, dar nu îmi permit să dau mai mulți bani. Din aprilie nu știu ce-o să fac, unde-o să mă duc, mai am timp de gândit”, îmi spune aceasta, în timp ce își freacă mâinile, iar cutele de pe pielea uscată ies în evidență.
Mai dau un tur de coridor. Pereții plini de igrasie sunt împânziți de țevi ruginite, stropite cu var scurs, pe alocuri. Cum ridici capul, nu poți să nu observi cu ochiul liber mucegaiul înnegrit din colțurile halei. Tencuiala, la rândul ei, cedează. Doar pânzele de păianjen, care par să fie niște ghirlande fumurii de sărbători, mai îmbracă țevile inestetice. Un bâzâit constant -provenit de la neoanele neschimbate probabil de ani de zile- domină atmosfera și nu mă face decât să intru într-o stare generală de nervozitate.
În urma celor plecați, n-au mai rămas decât câteva mesaje de atenționare pentru clienții fideli: ,,Magazinul s-a mutat la Sucpi, hala cu frizeria, aleea a III-a, ultimul pe dreapta”. Dar și uși închise.
Un hipermarket va lua locul „Imprimeriei Oltenia”, cea care găzduiește, în prezent, Centrul Comercial „1 Mai”. Comercianții au la dispoziție, în medie, trei luni pentru evacuarea spațiilor comerciale pe care le dețin. „Imprimeria Oltenia” a fost vândută în 2014 unei firme de imobiliare din Galați.
Galerie Foto
