În articolul trecut am descris, în sinteză, intențiile Programului Național LIMES de a pune în valoarea vestigiile limesurilor romane de pe teritoriul României și totodată, am adus argumente în susținerea necesității includerii județului Dolj în acest program derulat de Ministerul Culturii sun egida UNESCO.
Un nou argument în acest sens este existența limesului roman dunărean, a cărui situație a fost studiată atât de numeroși istorici români și europeni, cât și în cadrul unor cercetări finanțate la nivel european, în care s-au implicat instituții și organizații din România și din Uniunea Europeană. Un astfel de demers a fost Proiectul Danube Limes Brand.
Surprinzător, deși vestigiile Limesului Danubian se află și pe teritoriul județul Dolj, instituțiile de specialitate din județ nu au fost implicate nici în acest proiect.
Proiectul Danube LiMES Brand a fost implementat pentru extinderea sitului transnațional “Frontierele Imperiului Roman” în țările de pe cursul inferior al Dunării, adică și în România. Scopul proiectului a fost elaborarea unor documente de nominalizare pentru Lista Tentativă UNESCO și documente de nominalizare pentru unele zone pilot privind limesurile romane din Europa. Principalul rezultat dorit de proiect a fost înființarea unei rețele de monumente istorice de pe fosta frontieră a Imperului Roman, Limes-ul de pe cursul inferior al Dunării din Austria, Slovacia, Croația, Serbia, Ungaria, Bulgaria și România.
Proiectul a beneficiat de finațare din partea Fondului European pentru Dezvoltare Durabilă și Programul Transnațional de Cooperare pentru Sud-Estul Europei-Axa prioritară 4 și a fost implementat pe o periodă de 24 de luni, între octombrie 2012 și octombrie 2014.
România a fost reprezentată în proiect de Institutul Național al Patrimoniului [INP], instituție publică de importanță națională, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii, iar echipa română de proiect a fost coordonată de arhitectul Radu-Petre Năstase, managerul general al Institutului Național al Patrimoniului. Implementarea proiectului la nivel european a fost coordonată de Universitatea din Viena, prin Departamentul de Istorie.
Limes-ul roman danubian studiat în cadrul proiectului face parte dintr-un limes mult mai mare cu o lungime de peste 2000 de km și care este format din diferite lucrări militare de apărare romane ridicate din Nordul Europei (zona Țărilor de Jos) până pe teritoriul României, în zona Deltei Dunării.
În zona dunăreană, Imperiul Roman își face simțită prezența prin ocuparea cetăților Carnunutum (Austria) şi Sirminium (Serbia), în secolul 1 d. Chr., în perioada lui Claudius (41-54 d. Chr.), apoi prin ocuparea Vestului Ungariei de astăzi, frontiera romană fiind stabilită pe Dunăre pentru aproximativ 400 de ani. Pe cursul Dunprii, frontieră naturală deosebit de importantă, Imperiul Roman a construit castre militare, cetăţi, turnuri de observaţie, preucm și colonii civile, contribuind astfel la procesul de romanizare a zonei. Limesul Danubian este una din principalele lucrări militare de apărare ale Imperiului Roman și se întinde din Germania, Austria, traversând, Croaţia, Serbia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, România , până la Delta Dunării și Marea Neagră.
Pe teritoriul de astăzi al României, Limesul Danubian are o lungime de 1075 km şi este întărit cu fortificaţii romane precum cele de la Drobeta, Sucidava, Hinova, Capidava, Carsium, Troesmis, Dinogeţia. Frontiera romană pe Dunăre a fost fortificată în mai multe etape. Astfel, împăratul Claudius (46 d.Chr.) a cucerit regatul tracic și a organizat Thracia ca provincie romană, în aceeaşi perioadă fiind anexat și teritoriului oriental al Moesiei, până la Dunăre şi Marea Neagră. Primele garnizoanele romane dunărene din zona de Nord-Est a Moesiei sunt așezate permanent de împăratul Vespasian (după 69 d.Chr.), iar finalizarea sistemului defensiv danubian, are loc în vremea împăratului Traian, înainte de începerea războiaielor daco-romane (101-102, 105-106).
Imperiul Roman este prezent la Dunărea de Jos, până la începutul sec. VII d.Chr., și asigură funcționarea Limesului Danubian cu trupe de elită, sprijinite de flota dunăreană și de un impresionant sistem defensiv de fortificații militare.
În județul Dolj, care din păcate nu a fost vizat nici de Proiectul Danube LiMES Brand, există vestigiile castrului roman de la Desa, identificat pe grindul Castraviţa (mult erodat de Dunăre), castru cu zid de cărămidă și șanț de apărare lat de 10 m şi adânc de 1,50 m. Acest castru se afla pe malul Dunării, în zona km 767 – 768,în zonă au fost descoperite însemnele militare ale Legio XIII Gemina Ratiaria, a căror vechime este atestată pentru o perioadă de după retragerea aureliană). Catrul de la Desa făcea parte, deci, din sistemul defensive al Limesului Danubian și constituia un „cap de pod” pe teritoriul fostei provincii Dacia Romana, în faţa oraşului roman Ratiaria de la sud de Dunăre. Castrul roman și colonia civilă romană de la Desa, elemente importante în Limesul Danubian, au fost locuite o perioadă lungă de timp și au beneficiat o viață economică prosperă, din acest sit arheologic fiind colectate monede republicane romane şi imperiale emis de diferiți August, Vespasian, Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Septimius Severus, Iulia Mamaea, Severus Alexander, FilipArabul, Constantin cel Mare, Licinius şi Constans.
Un alt sit arheologic de pe teritoriul Județului Dolj care atestă includerea acestei zone în sistemul defensiv roman al Limesului Danubian este castrul roman de la Plosca (sat din componenșa comunei Bistreț). Imperiul Roman a ridicat aici un important castru, din piatră și dotat cu multiple lucrări militare de apărare, a cărui garnizoană a asigurat un alt „cap de pod” la nordul Dunării, castrul de la Plosca fiind parte din Limesul Danubian – sectorul Limesului Moesiarum.
Existența vestigiilor de edificii militare romane defensive, construite în directă legătură cu Limesul Danubian, reprezintă, în opinia noastră, un alt argument important în susținerea necesității includerii județului Dolj în Programul Național Limes, fapt care ar asigura un succes deplin în implementarea acestui program și mai ales, în întărirea tezei cu privire la prezența romană nord-dunăreană de după retragerea aureliană, ca unul din factorii importanți care au contribuit la formarea poporului român.
***
Foto articol: denar roman descoperit în vestigiile castrului roman de la Desa (Jud. Dolj)
