Lista acoperiţilor din politica doljeană. Câte dintre bârfe sunt adevărate?

Când eşti ziarist, te confrunţi de multe ori cu situaţii în care evoluţia unui anume personaj, fie că e vorba de politică, afaceri sau chiar de un coleg de-al tău de breaslă, are ceva ce nu se leagă. Personaje obscure, care apar din penumbră sau chiar din neant şi, înainte să-ţi poţi da seama ce şi cum, au obţinut funcţii de comandă politică sau administrativă. Afacerişti care, în doi timpi şi trei mişcări, ajung de la mici contribuabili la mari abonaţi ai contractelor cu statul. Ziarişti care ies pe piaţă cu informaţii (sau dezinformări) care depăşesc cu mult gradul de detaliu pe care îl poate atinge o anchetă jurnalistică. Iar dacă insişti suficient de mult în a obţine o explicaţie a inexplicabilului, primeşti adesea răspunsul „e omul serviciilor”, însoţit eventual de un gest discret al interlocutorului, care îşi arată umărul de trei ori cu degetul.

Dacă până şi domnul preşedinte Traian Băsescu a ajuns la concluzia că se poate vorbi deschis despre asemenea lucruri, atunci poate că e momentul să facem şi noi o listă a politicienilor locali despre care am auzit, măcar o dată, că ar fi „infiltraţi”, „acoperiţi”, „oameni ai serviciilor”. Nu ne cereţi dovezi, pentru că nu avem, după cum nici nu considerăm că astfel de presupuneri au vreun substrat calomnios. Judecaţi dvs. înşivă dacă bârfele au sau nu şanse să fie credibile. Lista nu este exhaustivă, e făcută doar din ce ne-a venit în minte cu un apel rapid la memorie, iar cititorii sunt invitaţi să confirme, să infirme sau să completeze lista, la secţiunea comentarii. Ordinea este alfabetică.

Barbărasă Gheorghe.

Despre veşnicul secretar al Consiliului Judeţean Dolj s-a vehiculat intens ideea că ar fi fost colaborator al securităţii ceauşiste, ba chiar că ar fi ascuns, în calitate de persoană care controlează corespondenţa CJ, o adresă în care CNSAS afirma acest lucru – asta pe vremea în care oameni precum Mona Muscă dispăreau din politică pentru mai puţin de atât. Pe de altă parte, un ziarist care, încercând să verifice informaţia, a făcut o adresă la CNSAS pe această temă, nu primise răspuns nici la doi ani după aceea. Lipsa unui răspuns ne lasă să credem ce dorim: că a fost, că n-a fost, că este în continuare. Precizare: Gheorghe Barbărasă, chiar dacă, întâmplător, deschide această listă, este singurul funcţionar public (apolitic) pe care îl vom menţiona într-un context eminamente politic, asta pentru că influenţa sa asupra deciziilor Consiliului Judeţean este una majoră, cum s-a dovedit şi la recentele scandaluri legate de excluderea/rămânerea în CJ a unor consilieri mai mult sau mai puţin traseişti.

Berceanu Radu.

Ultracunoscutul fost ministru şi fost lider FSN/PD/PD-L Dolj Radu Berceanu a fost unul dintre contestatarii regimului comunist, însă asta nu exclude varianta ca el să fi făcut parte sau să fi fost în anturajul structurilor „opozante” ale securităţii anilor ’80, cele despre care se spune că au contribuit decisiv la îndepărtarea lui Ceauşescu. Scandalul proiectelor Fabricii de Avioane Craiova scurse către unele firme din Israel, cu complicitatea lui Berceanu, a fost unul dintre subiectele de presă  de acum 16-17 ani. Deschiderea lui Radu Berceanu către comerţul exterior – afaceri în China, Serbia, Spania – plus forţa cu care şi-a permis să fie unul dintre veşnicii contestatari ai lui Traian Băsescu în interiorul PD-L (asta pe vremea când până şi Vasile Blaga era o voce bleagă în partid) – pot întări speculaţiile că mucalitul politician a funcţionat, de fapt, ca un om al „serviciilor”.

Dascălu Constantin.

Deputatul PD-L de Brazdă a fost, în timpul regimului comunist, şeful de cadre al Oltcit. Era o perioadă în care mulţi români plecau la specializare în Franţa, la uzinele Citroen. Aprobarea o dădea Constantin Dascălu. Să fi făcut asta fără să dea socoteală SIE? Reşapat de Partidul Umanist Român (ulterior Partidul Conservator, dar mereu controlat de Dan Voiculescu), Constantin Dascălu are la activ doi ani de director al Camerei de Comerţ şi Industrie Oltenia, patru ani de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi încă aproape şase de deputat. E un om bogat, care se laudă, la discuţii amicale, că a făcut totul prin muncă. Foarte probabil să fi muncit la mai multe servicii în acelaşi timp.

Iane Daniel.

Deputat liberal de Dolj din 2012, Daniel Iane este omul din spatele INDACO SISTEMS şi al afacerii ECRIS, cea care a furnizat Ministerului Justiţiei portalul just.ro. Milionar, membru PNL, Daniel Iane are un frate mai mic, deputat de Suceava, din partea Partidului Ecologist, Ovidiu. Ovidiu Iane s-a făcut remarcat ca fiind autor al unor dezvăluiri de tip „Armagheddon” la adresa lui Adrian Năstase, pe când acesta din urmă era premier. Cum spuneam şi la început, dezvăluirile excesiv de spectaculoase sunt şi ele sursă de dubiu pentru noi. Născuţi la Craiova, dar crescuţi la Bucureşti, fraţii Iane au, spune lumea, un tată extrem de bine ancorat în lumea serviciilor secrete.

Marcu Nicu.

Oltean, dar deputat (liberal, acum reformat) de Bacău (n-a avut loc pe listele USL de Dolj din 2012, spune legenda, pentru că Dan Voiculescu s-a grăbit s-o trimită pe senatoarea sonată Cristiana Anghel), Nicu Marcu este prorector al Universităţii din Craiova. Ca om politic, este cvasi-anonim, chiar dacă finii cunoscători ai fenomenului i-au intuit importanţa încă de pe vremea Guvernului Tăriceanu, când a fost Director la ANAF. Nicio surpriză, Nicu Marcu este acum preşedintele PLR Dolj. Asocierea cu serviciile secrete ar putea veni tocmai din felul în care Nicu Marcu a scurtcircuitat evoluţia politică tradiţională, ajungând în numai trei ani (2000-2003) de la un banal contabil de ocol silvic, director la ROMSILVA, precum şi din faptul că, meteahnă a celor bine ancoraţi în sistemele din umbră, Nicu Marcu a evoluat în politică la fel de galopant, indiferent cine s-a aflat la Guvernare. Dacă bârfele ar fi adevărate, atunci oricum trebuie să recunoaştem că, privindu-i CV-ul, Nicu Marcu este, cu siguranţă, un câştig pentru serviciul secret care l-a racolat.

Mitriţă Constantin.

Directorul de extracţie liberală al Companiei de Apă Oltenia se laudă că, înainte de 1989, era unul dintre cei mai tineri directori din sistem – era director la ICS Alimentara – dar spune că nu era un comunist, ci un tip căruia îi plăcea să poarte blugi. Realitatea e că, între 1984 şi 1989, şi Mitriţă a beneficiat de o deschidere atipică statului socialist către exterior, studiind comerţul exterior şi relaţiile internaţionale. Posibila relaţie cu securitatea vine dinspre tatăl său, care administra Restaurantul Rapid, preferatul securiştilor. În anii ’90, Mitriţă, (deja milionar în dolari, spun unii), a plecat să-şi investească banii în SUA, obţinând cetăţenie americană. O fi indiciu, o fi întâmplare? De asemenea, Mitriţă este cel care l-a „inventat” pe Dinel Staicu, pe vremea aceea un miliţian docil şi dornic să câştige nişte bani în plus, iar despre Dinel Staicu s-a speculat intensiv că ar fi fost o interfaţă a „sistemului” atunci când jefuia în voie Banca Internaţională a Religiilor. Astfel, ne este greu să credem că relaţia lui Constantin Mitriţă cu serviciile secrete s-ar fi încheiat la revoluţie, chiar dacă amploarea acestor relaţii e posibil să fi scăzut vertiginos.

Neţoiu Gheorghe.

Deputat UNPR de Craiova, ajuns acum în puşcărie în dosarul Transferurilor, Gigi Neţoiu nu necesită speculaţii decât dacă discutăm de perioada de după 1989. Pentru că înainte, Neţoiu a fost angajat al Securităţii, ofiţer de contrainformaţii, nu turnător. De acolo vine şi prietenia lui cu Mircea Dinescu: el era cel care îl fila pe poet, în cele şase luni în care acesta a fost arestat la domiciliu (martie-decembrie 1989). Iar cum tot mai des ni se spune că, odată intrat în sistem, nu ieşi decât prin deces – iar Gigi Neţoiu e viu – nu ne rămâne decât să luăm în serios varianta „acoperirii”.

Vasilescu Nicu.

În 2012, pe valul de simpatie pro-USL, pesedistul Nicu Vasilescu a câştigat detaşat alegerile din Colegiul Craiova-Brazda lui Novac în faţa lui Constantin Dascălu (cel amintit anterior, care a intrat totuşi în Parlament la redistribuire). N-a apucat să fie prea cunoscut de olteni, pentru că, un an mai târziu, era condamnat definitiv la închisoare pentru nişte fapte de corupţie comise în judeţul Constanţa, unde şi-a desfăşurat o bună parte din activitate. Ceea ce face credibile bârfele privind acoperirea lui Vasilescu este însă nu poziţia sa politică, ci faptul că, la momentul intrării în puşcărie, era preşedintele Casei Româno-Chineze (un fel de cameră de comerţ între cele două state). Şi dacă nici relaţiile cu China nu reprezintă interes major pentru SIE…

Voinea Florea.

Dacă tot se nimeri să vorbim de chinezi, atunci să ne aducem aminte de senatorul de Dolj Florea Voinea, care spune că în tinereţe, pe când era membru UTC, s-a împrietenit cu actualul premier al Chinei, Li Keqiang! Indicii ar mai fi: aceeaşi evoluţie umanist-conservatoare ca şi la Constantin Dascălu (adică umbrela lui Dan Voiculescu, despre care n-are rost să mai facem speculaţii), lipsa unor date concrete despre locurile de muncă de dinainte de 1989 în CV-ul oficial. Un personaj a cărui discreţie nu se leagă deloc cu influenţa extrem de mare pe care o are în PSD Dolj, membru şi el al Casei Româno-Chineze, Florea Voinea ne dă suficiente motive pentru care să credem că are o relaţie activă şi caldă cu cel puţin un serviciu de informaţii.