Mânăstirea Hurezi (Horezu) este unul dintre cele mai frumoase așezăminte monahale ortodoxe din România. Cunoscută ca „lavra domnească” a familiei domnitoare Brâncoveanu, Mânăstirea Hurezi (Horezu) se află așezată într-un decor natural mirific, în nordul Olteniei (Oltenia de sub Munte), chiar lângă Muntele Căpățânii, dincolo de satul Romanii de Sus, la o depărtare de aproximativ 50 de km vest de Râmnicu-Vâlcea.
Acest așezământ monahal este ctitoria Sfântului Voievod martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), canonizat împreună cu cei patru fii ai săi și cu ruda sa, sfetnicul Ianache, în iunie 1992 de către Biserica Ortodoxă Română, cu 16 august ca zi de prăznuire în Calendarul Ortodox.
La începutul domniei sale, Sf. Constantin Brâncoveanu a decis să ridice această mânăstire, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu, după cum Sfântul singur mărturisește în hrisovul de întemeiere a mânăstirii: „Într-al doilea an al domniei noastre, pus-am temelie și am început a zidi mânăstire…”
Mânăstirea Hurezi (Horezu) este considerată ca fiind cea mai reprezentativă construcție bisericească în stil brâncovenesc. În anul 1993, mânăstirea a fost trecută pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, primind astfel o recunoaștere internațională pentru frumusețea și importanța ei culturală, arhitecturală și spirituală.
Denumirea mânăstirii vine de la „huhurezi”, păsări de noapte cu penaj frumos colorat, care viețuiesc în împrejurimi și care au dat numele locului. Legenda ne spune că zidarii și calfele tocmite de Sfântul Constantin Brâncoveanu să ridice mânăstirea erau obligați să lucreze mai ales noaptea, temându-se de atacurile de jaf ale turcilor.
În turnul-clopotniță de la intrarea mânăstirii se află patru clopote mari, în greutatea între 400 kg și aproape o tonă fiecare, trei dintre acestea având inscripționat numele Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu.
Biserica mare a Mânăstirea Hurezi (Horezu) are hramul „Sfinților Împărați Constantin și Elena” și este ctitoria Sfântului Voievod Brâncoveanu, ridicată între 1693-1697, din arhitectura acesteia fiind inspirată și frumoasa biserică a Mânăstirii Curtea de Argeș. Pisania așezată chiar deasupra ușii bisericii mărturisește, indirect, despre credința creștină puternică a Sfântului Voievod, prin fragmentul din Psalmul 131: „Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă, nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.” Biserica este zugravită în frescă de zugravii Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim, foarte cunoscuți în epocă.
Ridicarea mânăstirii s-a întins pe o perioadă de aproximativ șapte ani (1690-1697), dintre meșterii vestiți în acele vremuri, care au lucrat la ridicarea acestei ctitorii domnești fiind pomeniți Manea, vătaful zidarilor, Istrate lemnaru și Vucasin pietrarul, aceștia trei fiind zugrăviți pe un perete din pridvorul bisericii celei mari.
În incinta mânăstirii se află și o bisericuță mai mică, anume Paraclisul de la Hurezi, ridicat în 1697 și considerat a fi unul dintre cele mai frumoase monumente în stil brâncovenesc. Pictura în frescă din interiorul Paraclisului este realizată de zugravii Preda și Marin, unii dintre cei mai importanți zugravi bisericești ai Școlii Brâncovenești.
Tot în Mânăstirea Hurezi (Horezu) se află și Foișorul egumenului Dionisie Bălăcescu, finalizat la anul 1753 de către Iosif, un vestit pietrar al epocii. Pe lângă mânăstire a funcționat și o bolniță (spital) unde erau îngrijiți atât monahii așezământului, cât și țăranii din împrejurimi, aflați în suferință.
În secolul XVII, în mânăstire a funcționat și o școală de sculptură și pictură bisericească, loc unde s-au format numeroși meșteri și zugravi bisericești din Țările Române.
Mânăstirea Hurezi (Horezu) a fost obște de monahi până la secularizarea averilor mânăstirești de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863), când în mânăstire a fost așezată o obște formată din maici aduse de la mânăstirile Sărăcinești, Mamul și Surpatele.
Această bijuterie inestimabilă a arhitecturii și culturii bisericești din Oltenia a fost renovată de mai multe ori, de-a lungul istoriei sale. Ultima restaurare importantă s-a încheiat în octombrie 2014, când Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române a resfințit pictura bisericii mari a mânăstirii.
Frumusețea mânăstirii se împletește cu egala frumusețe a Ceramicii de Horezu, care reprezintă un alt important element de patrimoniu românesc a cărui importanță universală este recunoscută la nivel internațional, prin indexarea în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității realizată de UNESCO.
În prezent, la Mânăstirea Hurezi (Horezu) se află în implementare un proiect de restaurare și conservare a Ansamblului Bolniței mânăstirii, finanțat din fonduri europene, în valoare de aproximativ două milioane de euro.
Importanța prezenței Mânăstirii Hurezi (Horezu) în Patrimoniul Mondial UNESCO
Un monument indexat în Patrimoniul UNESCO are o valoare universală excepțională care trece dincolo de limitele naționale. Monumentele aflate în Patrimoniul UNESCO au caracter unic și inestimabil pentru umanitate. Mânăstirea Hurezi (Horezu) reprezintă, din perspectiva criteriilor UNESCO, o dovadă unică, excepțională despre importanța tradiției spirituale și culturale românești și este un exemplu remarcabil care ilustrează epoca în care a fost construită, din perspectiva importanței istorice pentru civilizația umană.
Atunci când un monument de arhitectură și spiritualitate, așa cum este Mânăstirea Hurezi (Horezu), ajunge pe lista Patrimoniului UNESCO, avantajele sunt evidente: zona este protejată de legislația internațională, monumentul este promovat în lista locațiilor de interes turistic, cultural și istoric internațional, devin accesibile numeroase oportunități de finanțare europeană și internațională pentru conservarea, restaurarea și promovarea monumentului etc.
Totuși, indexare Mânăstirea Hurezi (Horezu) în Patrimoniul UNESCO nu înseamnă că statul român și comunitatea locală nu mai au vreo responsabilitate față de această bijuterie a arhitecturii brâncovenești. Dimpotrivă, statul și comunitatea au obligația să protejeze așezământul și să-l pună în valoare, folosindu-se inclusiv de prezența mânăstirii în Patrimoniul UNESCO.
Fără a tulbura viața monahală, avem convingerea că în perimetrul Mânăstirea Hurezi (Horezu) pot fi organizate mult mai multe activități culturale și spirituale care, alături de promovarea Ceramicii de Horezu, să aducă în zonă turiști și investiții care să asigure punerea în valoare a acestui monument unic în lume. Ministerul Culturii, autoritățile locale și organizațiile nonguvernamentale preocupate de ocrotirea patrimoniului național românesc sunt chemate să contribuie major la protejarea și promovarea Mânăstirii Hurezi (Horezu), acest așezământ monahal reprezentând darul minunat oferit umanității de poporul român și Ortodoxia românească, un dar deosebit de frumos pe care statul român și comunitatea locală au datoria să-l ocrotească și să-l facă cunoscut întregii lumi.
/Sursa foto: UNESCO România, Wikivand, MonumenteOlteniaRo
