Weekend-ul care tocmai trecu fu dedicat în întregime Festivalului Rockomotiva, organizat la Casa Studenţilor din Craiova. Cel puţin eu nu mai avusei vreme de altceva. Cu ce impresii rămăsei vă spun imediat.
Mai întâi, aş face o mărturisire. Nu mai călcasem pe la Casa Studenţilor din veacul trecut, toamna, adică din perioada studenţiei, când eram nelipsită de la balurile bobocilor. Că doar în felul ăsta puteam bifa vreun concert live la Craiova. Şi cum nu se putea mai potrivit, Rockomotiva începu în forţă, încă din prima zi, cu Timpuri Noi şi Partizan reuniţi, cap de afiş. De aici, aş începe şi eu cu impresiile, din prima zi.
Intru în Casa Studenţilor şi mă simt, culmea, un pic intimidată. Şi sigur nu este vorba doar de emoţiile pe care locul mi le stârneşte. Chiar la intrare se pot achiziţiona jetoane cu care să-ţi plăteşti băutura. O să râdeţi, dar treaba asta cu jetoanele mie îmi spune că mă aflu la un festival pe bune. Se adaugă impactul vizual al minitârgului de seveniruri cu tematică rock şi, exact lângă, doamna care vinde pizza. Nu ştiu cum e pentru voi, dar pentru mine, o felie de pizza după două, trei pahare de bere, e raiul pe pământ. Pe scenă, Pero Deformero, din Serbia. Am întârziat şi am ratat concursul în care au intrat formaţii ale caselor de cultură din ţară. Mi-a părut rău, că mi s-a părut o idee atât de bună, încât aş fi vrut să văd şi să ascult cu urechile mele în ce fel încurajează talentul aceste case de cultură care au o alură prăfuită în mentalul colectiv. Şi în al meu, recunosc. Mea culpa. Nu şi după Rockomotiva, nu şi Casa Studenţilor din Craiova.
Mai departe. Sonorizarea este perfectă. Cum dracu? Întotdeauna sunt probleme cu sonorizarea. Întotdeauna! OK, nu şi de data asta. Merg să-mi iau o bere din bar, deşi sunt două dozatoare amplasate chiar în sală, pentru evitarea aglomeraţiei. Şi aşa apare una dintre cele mai mişto surprize organizatorice de la festivalul ăsta. În drum spre bar, zăresc o terasă interioară, de care n-am avut habar că există. Cu un aer intim, este luminată senzaţional şi are băncuţe şi mese lungi de lemn, care îmi amintesc de mobilierul fostei terase Motoare, de pe Teatrul Naţional din Bucureşti. Băi, mai bine de atât nu se poate, îmi zic şi mă întorc în sală să-i văd în sfârşit din nou pe aceeaşi scenă pe Artanu şi pe Iliescu. Minunată combinaţie, până la urmă, e o lume care i-a lucrat frumos.
A doua zi e una dedicată metalului. Nu sunt fan împătimit, dar Avatar şi Twilight of the Gods sună într-un mare fel live. Plus că am ce să fac dacă nu vreau să rămân în sala mare de concerte, mă simt în continuare ca într-un mic univers ramificat. Chiar şi pe coridoarele lungi şi anoste de altădată s-au amplasat nişte canapele cochete şi confortabile, unde se constituie ad hoc bisericuţe. Recunosc câţiva punkeri bătrâni, mai încolo sunt nişte studente care îşi destăinuie micile drame uriaşe din dragoste, s-au rătăcit şi vreo patru, cinci hipsteri, care rămân totuşi seduşi de atmosfera heavy. Uite şi o vrăjitoare blondă cu pălărie cu bor lat. Ah, pe-asta o cunosc, mi-e prietenă. De altfel, cunosc mulţi oameni din sală, e unul dintre lucrurile care mă fascinează şi mă intrigă în Craiova, felul în care se păstrează nucleurile dure de oameni.
Crimena, Bucovina, Alternosfera – în ultima zi. Şi cea mai reuşită zi, pe retina mea. Public pestriţ, receptiv, sonor. Trei în unu. Într-un fel, aş zice că organizarea festivalului Rockomotiva a luat pe neaşteptate craiovenii. A fost cumva înaintea lor, abia a treia zi desmeticindu-se şi conştientizând cam ce poate şi ar trebui să coordoneze o casă a studenţilor. Avea Craiava nevoie de un festival de teapa Rockomotivei? O-ho-ho, ca de aer! Din punct de vedere pur subiectiv, sper să nu se oprească aici, îl vreau şi la anul, şi peste doi ani, şi peste zece. Gărâna şi-a făcut o tradiţie cu Festivalul de Jazz, Sibiul, cu cel de Teatru, nu mai bag şi Bucureştiul în discuţie, ar fi jenant. Dar rockul, lăsaţi rockul să vină şi la Craiova, că pare să existe oameni care ştiu cu ce se mănâncă!
Punctul slab al festivalului vine, din punctul meu de vedere, din partea publicului. Public care mi-a lăsat senzaţia unei lipse de educaţie de festival. Pe de altă parte, haideţi s-o spunem pe-a dreaptă: în Craiova nici nu prea ai avut unde s-o capeţi, Rockomotiva fiind fix primul festival organizat aici care m-a făcut să exclam ca pentru mine, acum şi pentru voi: Uau! Uite că se poate, frate! Chiar se poate, ce dracu!
Rockomotiva Fest s-a desfăşurat în zilele de 5, 6 şi 7 iunie, la Casa de Cultură a Studenţilor din Craiova, în parteneriat cu Romanian Trash Metal Club, Metalhead.ro şi Gazeta de Sud şi cu sprijinul Ministerulu Tineretului şi Sportului. În concurs au intrat trupele: Sin Under Skin şi Rabbit, din Craiova, Never Enough, din Braşov, Anemic Disco, din Cluj-Napoca, Nouă Ani Lumină, din Iaşi, şi Barock, din Bucureşti. Câştigătorii, Nouă Ani Lumină, au fost desemnaţi prin votul publicului, iar premiul a constat într-o chitară electrică marca Jackson, oferită de Curtea Veche Biergarten şi guitarshop.ro.
