E halucinant cum macedonenii din România se lasă călăriți, ca Bucefal de Alexandru cel Mare, de-o cucoană hrăpăreață, ridicolă și lipsită de rădăcini în etnie.
Frizeriță de meserie, Constantina Dumitrescu, șefa Asociației Macedonenilor din România, s-a dat de trei ori peste cap și s-a făcut în pragul senectuții poetă, gânditoare și compozitoare, activități care i se oglindesc în zeci de volume publicate. Pușcăriașii din România se dedau de ceva vreme la scris cărți să-și scurteze din AMR. Madam Constantina face același lucru fiindcă AMR are de halit un toptan de bani de la stat.
În România funcționează neconstituționala și stupidă lege cum că minoritățile etnice trebuie reprezentate în Parlament. Asta pariem că n-o știați, există Uniunea Culturală a Rutenilor din România și un deputat care susține drepturile rutenilor. Ca și-n cazul rușilor lipoveni, al italienilor, al cehilor și slovacilor, al bulgarilor din Banat. Bulgarii din Țara Oașului, sărmanii, sunt în voia sorții, n-au parlamentar.
Constantina Dumitrescu ținea o frizerie pe strada Cuza din Craiova, în a cărei vitrină a apărut deodată un afiș cum că sălășluiește acolo Asociația Macedonenilor din România. În 2004, fiica ei, Liana Dumitrescu, a devenit deputată a acestei formațiuni, iar în 2011 a murit. Afacerea de familie a rămas în viață: Constantina Dumitrescu, fără să fie parlamentară, ci doar președintă a AMR, a gospodărit în continuare lovelele înhățate de la stat publicând și semnând un purcoi de cărți. S-a făcut femeia scriitoare, na, cine era să lumineze neamul macedonenilor?
Deținem foarte puține volume dintre cele semnate Constantina Dumitrescu.
Toate volumele, nu doar alea de maxime, au coperte cartonate și foaie velină de calitate maximă. În cazul de mai sus (și nu e unic!) înțeleptele cugetări se lăfăie pe câte o pagină, cum se vede mai jos. Poate că nu știați, expresia „oaie neagră a familiei“ desemnează un răsfățat.
Ca să scrie despre oaia neagră și cățelușul Leo, președinta peste macedoneni a beneficiat de suportul bănesc al Guvernului României. Pentru absolut toate volumele de mai sus e specificat lucrul ăsta:
Emilian Mirea, încă referent cultural la AMR, dar pus pe făraș de Constantina Dumitrescu, a venit la noi și a dat-o în gât: „Mi-a zis să scriu o carte despre istoria Macedoniei și mi-a promis 10.000 de lei drepturi de autor. A apărut cartea și mi-a dat 5.000, dintr-un total de 15.000, punându-mă să semnez că 10.000 îi donez Fundației «Liana Dumitrescu». Adică ei, fiindcă banii de la fundație ea îi folosește cum vrea. La fel am pățit și cu următoarea mea carte, dedicată vieții lui Alexandru Macedonski. Știu sigur că ea își scoate cărțile în tiraje fabuloase, ați văzut în ce condiții grafice, și încasează cel puțin 30.000 de lei drepturi de autor la un volum. Cel pțin 40 de volume a publicat la viața ei, doar anul ăsta a scos vreo 5.“
Pe saitul Fundației „Liana Dumitrescu“, Constantina Dumitrescu publică inclusiv scrisori pe care le primește de la Soare. Soarele este și simbolul electoral al macedonenilor din România. Ar trebui ca lui C.V. Tudor, președintele PRM, să-i trimită misive vulturii.
Iar când nu are de citit scrisori din partea Soarelui, tanti Constantina trimite ea scrisori. Către Emilian Mirea a expediat vreo cinșpe, spune destinatarul. Conținutul le e foarte interesant, am avea de scris despre el un maldăr nu de articole, ci de cărți. Ne-o sponsoriza și pe noi Guvernul?
Decența unei mame normale la cap, o mamă care-și plange durerea după fiul pierdut în Colectiv. Puteți compara cu soacra Soarelui, C.D.?
http://www.nasul.tv/colectiv-scrisoarea-sfasietoare-a-unei-mame-care-si-a-pierdut-fiul/
Bogdan Claudiu Istrate, un tanar de 22 de ani, a fost cea de-a 54-a victima care s-a stins in urma incendiului necrutator din Colectiv.
Tanarul era din Galati, avea doar 22 de ani si toata viata inainte. Baiatul era internat la Spitalul Spitalul Bagdasar Arseni. Absolvise Academia de Stiinte Economice din Bucuresti, se inscrisese la master si avea planuri mari pentru viitor.
Pe 12 noiembrie, Bogdan Claudiu a plecat dintre noi. Mama tanarului a transmis acum o scrisoare sfasietoare catre fiul.
„R.I.P. Bogdan… dragul meu inger…
Am avut un copil binecuvantat… cu toate darurile dorite de un parinte pentru copilul sau. Ai stiut sa te bucuri de ele la maxim, sa le dezvolti, sa le pui la treaba, sa le muncesti cum numai tu stiai, sa le impartasesti si altora… prea putini insa pentru cati voiai tu.
Ai trait intens pentru varsta ta, frumos si asumat, ai lasat o urma in lume, in constiinta unor oameni de valoare, care mi-au vorbit intr-un fel minunat despre tine, copilul meu.
Am aflat, in aceasta ultima zi, de la ei – colegi din generala, liceu si facultate, prieteni vechi si noi, profesori diriginti din scoala generala si liceu, profesori din Cibernetica si de la Master, traineri de la cursurile pe care le-ai urmat benevol din pasiune pentru dezvoltarea personala, – ce persoana minunata ai devenit, sub ochii mei, fara ca eu sa remarc asta… desi stiam ca esti.
Astazi a fost o zi binecuvantata pentru mine… S-au proiectat la capataiul tau sute de poze adunate de prietenii tai, s-a cantat la chitara, s-a ascultat muzica rock, ne-au fost daruite albume cu sute de poze pe care colegii tai au scris mesaje emotionante despre tine. S-au povestit intamplari hazlii sau tragi-comice din liceu, excursii, distractii. Vom avea ce citi, ce povesti, mult timp de-acum inainte… Si totul s-a desfasurat, cum a spus si preotul, cu decenta…
Au venit sa isi exprime recunostinta, compasiunea si aprecierea, sute de oameni. Locul a fost neincapator si nimeni nu dorea sa mai plece… Te-au cunoscut cu totii in toata Frumusetea ta si i-ai marcat si emotionat profund si definitiv… Pe fiecare, in alt mod… Pozitiv si optimist.
Si locul s-a umplut de flori, ca la un targ de toamna olandez…
Corrado ti-a daruit o pana de chitara, sa canti ingerilor rock. Ti-am pus-o in buzunarul de la piept… Stiu ca ai fi vrut-o si ca o sa-ti prinda bine…
Stii, initial, m-am intrebat ce rost a avut toata aceasta suferinta a ta, daca Dumnezeu te-a vrut, totusi, la El?
Acum, am inteles ca tu ai decis sa supravietuiesti teribilului accident #colectiv inca 13 zile, pentru ca noi, parintii tai, sa nu cadem secerati de vestea disparitiei tale bruste.
Ai suferit chinuri atroce pentru asta si ne-ai dat timp sa intelegem si sa acceptam fatalitatea…
Iti multumim dragul meu, asta dovedeste inca o data ce copil bun esti, cum nu ai vrut tu sa ne superi…
Vedeam, de fiecare data cand iti vorbeam langa patul de spital, cum voiai sa imi transmiti CEVA. Vedeam cum te intorci spre mine de fiecare data si cum incerci sa te apropii cat mai mult, in ciuda durerilor sfasietoare, cum iti curgeau siroaie lacrimile din ochii atat de umflati incat iti era imposibil sa ii deschizi.
Acum, am inteles ca voiai sa iti ceri iertare… si ca luptai cu toate fortele sa supravietuiesti, doar pentru asta… Am inteles… Fii linistit, noi nu suntem suparati pe tine. Tu nu ne-ai suparat niciodata. Intotdeauna ne-ai intrecut toate asteptarile…
Cand ai simtit ca vom putea face fata durerii, ai acceptat chemarea Domnului… si ti-ai pus capat suferintei, dupa trei resuscitari succesive…
Iar El, ne-a trimis de-ndata, sa ne fie alaturi, in aceste momente cumplite de despartire, pe toti acesti oameni minunati, care ne-au facut sa te cunoastem cu adevarat, in toata complexitatea ta. Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa ajung sa te cunosc cu adevarat, abia dupa ce nu vei mai fi aici, langa noi… Si nici ca eu, mama ta, care ti-am dat viata, te-am crescut si te-am educat, nu te cunosc pe de-a-ntregul si cel mai bine dintre toti…
Viata e plina de surprize…
Mergi senin ACASA, dragul meu, caci Universul are rabdare si te asteapta sa revii, cu lectiile invatate, pentru un nou salt in constiinta. Si atunci, ne vom reintalni si vom evolua impreuna, din nou, bucurandu-ne unii de altii cu si mai mare intensitate, cu si mai inteleapta iubire…
Si intr-o zi, vom intelege si CUM destinul tau pe acest Pamant s-a implinit atat de repede… Si nu il vom mai sacai, mereu, pe Dumnezeu, cu intrebarea DE CE? De ce tocmai el, Doamne? Atat de tanar si atat de nevinovat…
Zbor lin spre stele, in Lumina si lubire, Bogdan – Dar al lui Dumnezeu!
Sa canti din ceruri, rock-ul ingerilor… Noi te vom auzi in vis, iar tu, stiu ca esti acum intr-un Cloud din care imi poti citi aceste ganduri…
Fiului meu, Bogdan Claudiu Istrate #colectiv54 – 22 de ani
Cu drag,
MAMA”