Mai întâi de toate precizăm că informaţiile din materialul de mai jos sunt culese din barometrul privind starea business-ului românesc, un proiect dezvoltat de KeysFin prin analiza datelor financiare privind societăţile comerciale si PFA-urile active din România. Să vedem de unde s-a pornit şi încotro se va ajunge într-o perioadă de timp previzibilă.
După ce s-au războit pe salarii şi facilităţi şi a mai venit, colac peste pupăză, şi noua revoluţie (???) fiscală, multe companii au trecut la o altă strategie – acum îşi pregătesc singure viitorii angajaţi, încă de pe băncile şcolii, arată o analiză Keysfin. Aceasta relevă că România a ajuns să treacă prin cea mai gravă criză de forţă de muncă, după ce muncitorii calificaţi au plecat să lucreze în afara ţării pentru salarii mai mari, în timp ce în ţară productivitatea muncii este încă redusă, iar firmele evită să investească foarte mult în angajaţi.
Vă mai amintiţi de 1 Mai de pe vremea „Epocii de Aur“ ? Televiziunea ne prezenta reportaje cu batalioane de muncitori în salopete, specializaţi în diverse industrii, preocupaţi peste poate de îndeplinirea planului cincinal stabilit de Nicolae Ceauşescu. Dincolo de propagandă, cert este că România acelor ani nu ducea lipsă de forţă de muncă. Toată lumea era obligată să aibă un loc de muncă, iar şcolile profesionale scoteau absolvenţi pe bandă rulantă. 30 de ani mai târziu, 1 Mai nu mai este deloc privită drept Ziua Internaţională a Muncii. A devenit mai mult o sărbătoare turistică, în care Litoralul, pensiunile de la munte, ieşirile la grătar în pădure au ajuns sa fie în prim-plan. Muncitorii de odinioară fie s-au pensionat, fie au plecat în Occident în căutarea unei vieţi mai bune, arată analiza.
Oficialii companiei de analiză spun că aşa s-a ajuns ca România să treacă prin cea mai gravă criză de forţă de muncă din istoria recentă.
Firmele vor să se extindă, economia îşi turează motoarele, însă riscă să le caleze, pe fondul accesului tot mai scump la bani şi a lipsei acute de forţă de muncă, spun analiştii.
Potrivit aceleiaşi analize realizată de KeysFin, recrutarea în România a devenit o adevarată provocare. Interesul în creştere al angajatorilor a făcut ca piaţa de HR să crească semnificativ în ultimii ani, de la 2,06 miliarde de lei în 2012 la 3,6 miliarde de lei în 2017.
Creşterea interesului pentru acest segment economic a dus totodată şi la creşterea cu peste 40% a numărului de angajaţi din companiile de recrutare, între 2012-2017, la 61.800 angajaţi.
Analiza arată, totodată, că cele mai multe companii de HR sunt concentrate în jurul polilor de creştere economică, precum Bucureşti-Ilfov (1.073 firme), zona Cluj-Sibiu (415), zona de Nord-Est (399), Constanţa-Dobrogea (390) şi Timişoara-Banat (340).
Reprezentarea regională a business-ului în HR urmează, inerent, dezvoltarea economică a României. Investiţiile s-au concentrat, în ultimii ani, în Capitală, Cluj, Sibiu, Constanţa şi Timişoara, astfel că şi necesarul de forţă de muncă a urmat această tendinţă. Radiografia acestui sector vine să susţină semnalul de alarmă privind evoluţia discrepantă a economiei la nivel regional, altfel spus faptul că România creşte cu mai multe viteze, iar acest fapt poate duce la consecinţe extrem de grave din punct de vedere social, au declarat experţii Keysfin.
Ei afirmă că zonele unde întâlnim cele mai puţine firme de HR sunt cele de unde a plecat şi cea mai multă populaţie, în special în Occident: Moldova, Oltenia şi Muntenia.
Dintre statele europene, România a înregistrat cea mai mare creştere procentuală a salariului minim în ultimii zece ani, de 195%. Cu toate acestea, nivelul salarial de la noi este în continuare incomparabil mai mic decât cel din ţările occidentale.
Câştigul salarial reflectă, în mare parte, realităţile economice. Chiar dacă în prezent se înregistrează o creştere economică semnificativă, aceasta provine în mare parte din consum, nefiind una solidă, sustenabilă pe termen lung, afirmă analiştii KeysFin.
Fapt este că productivitatea muncii la noi este încă redusă, iar firmele evită să investească foarte mult în angajaţi.
Prin creşterea salariilor din sectorul bugetar, statul încearcă să impulsioneze piaţa, însă având în vedere cadrul economic instabil, prea puţini investitori au urmat acest trend. În absenţa unor condiţii investiţionale propice, precum infrastructura sau sistemul fiscal, România rămâne totuşi atractivă în ochii investitorilor, mai ales prin costurile reduse cu forţa de muncă. Pentru ca această tendinţă să se schimbe este nevoie de politici macroeconomice, de susţinerea investiţiilor cu dezvoltare pe orizontală. Abia atunci când economia nu va mai fi atât de fragilă, vom vedea o creştere reală a veniturilor angajatilor români, au explicat analiştii de la KeysFin.
Potrivit unui sondaj recent, peste 70% dintre oamenii de afaceri chestionaţi au identificat drept principala tendinţă pe piaţa forţei de muncă politica de internship.
Bătălia pe salarii a ajuns la un nivel la care multe dintre firme nu mai pot concura. Un manager de vânzari a ajuns să coste 3-4.000 de euro plus bonusuri, nivel pe care multe dintre companii, cu excepţia multinaţionalelor, nu îl pot garanta. Astfel că mulţi investitori au trecut la recrutarea de tineri încă de pe băncile facultăţii şi oferirea de programe de training, în cele mai multe cazuri plătite. Iar firmele care au nevoie de muncitori calificaţi, nu pentru funcţii de conducere, au ales să-şi dezvolte propriile şcoli de meserii, calificarea la locul de muncă devenind o componentă esenţială în business-ul actual, spun analiştii de la KeysFin.
Un alt trend, identificat de experţi pe baza discuţiilor cu firmele de HR, indică o orientare tot mai puternică spre angajaţii flexibili, cu spirit antreprenorial.
Ideea de parteneriat pe proiect a ajuns să reprezinte o practică tot mai semnificativă în piaţa muncii. Firmele preferă să îşi externalizeze proiecte către specialisti independenţi, pe PFA sau microîntreprinderi, beneficiile fiind multiple, de la reducerea costurilor cu forţa de muncă, la cele logistice (birou, transport, etc.). Dincolo de costurile mai reduse, firmele au astfel garanţia că proiectele se realizează la timp, acest fapt fiind condiţionat de plata facturii. Este un trend avantajos şi pentru specialişti, de exemplu dezvoltatorii software, care pot accesa astfel mai multe proiecte simultan, au mai spus analiştii de la KeysFin.
Dincolo de realitatea lui 2018, viitorul pe piaţa muncii se anunţă destul de sumbru. Scăderea natalităţii, ieşirea la pensie în urmatorii ani a unei intregi generaţii de angajaţi şi mai ales exodul forţei de muncă spre Occident vor face ca România să se confrunte în următorii ani cu o criză tot mai adâncă de forţă de muncă.
Sistemul de educaţie, aşa cum este el conceput în prezent, este complet descoperit, vetust şi inutil în faţa provocărilor din piaţa muncii. Încă se scot pe bandă rulantă generaţii de şomeri cu diplomă, de absolvenţi de liceu şi universitate care nu sunt conectaţi la realităţile economice, afirmă experţii.
Potrivit acestora, statul român trebuie să investească semnificativ în reorientarea sistemului educaţional către necesităţile economiei.
Avem nevoie de şcoli de meseriaşi, în toate domeniile, de la auto la agricultură, de la prelucrarea materialelor la mesteşugărie. Este necesară, de asemenea, dezvoltarea unui program real de sprijin fiscal şi financiar pentru firmele care angajează forţă de munca tânară, abia ieşită de pe băncile şcolilor. Fără astfel de măsuri, criza se va accentua, iar alternativa va fi să aducem muncitori din ţările sărace, din Africa şi Asia, cu consecinţe sociale inerente, vezi cazul Germaniei, au mai declarat experţii de la KeysFin.
