de Lucia Loredana Ionescu
Teoretic, candidatura a două femei pentru alegerile prezidențiale în anul de grație 2014 ar trebui să fie îmbucurătoare. Măcar din perspectiva evoluției feminismului în România – țară în care mai acum câțiva ani, profesorul universitar doctor și psiholog criminalist, fost colonel de poliție, Tudorel Butoi, recomanda femeilor să nu se mai plimbe singure prin parc și să aibă grijă cu cine se urca în lift, sau să nu se mai plângă apoi că au fost violate – și tot nu e de ici, de colo, faptul că Elena Udrea și Monica Macovei s-au înscris în cursa pentru prezidențiale.
Practic însă, treaba asta e cu dus și întors. Aproape că le suspectez că acționează sub acoperire, făcând jocul unui grup ocult misogin, că tot s-a instalat mania acoperiților de tot felul, altfel nu-mi explic de ce insistă cu accentuarea unei imagini deloc flatante, pentru niciuna. Dar să le luăm pe rând.
Deși a intrat în politică încă de pe vremea când Cozmin Gușă era secretar general al PSD, devenind “sfătuitoarea” acestuia, Elena Udrea este mai vizibilă pentru publicul larg din timpul în care călărea un cal alb din funcția de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, în cabinetul Boc. Și a călărit și a tot călărit Udrea, din partid în partid și din funcție în funcție, până ajunse candidat oficial din partea PMP la președinția României, dar și candidatul susținut de actualul președinte. Ce strepezește într-adevăr dinții în această campanie a preferatei lui Traian Băsescu este inadecvarea totală pe care o au afișările sale în postura de proletară, fiind renumită pentru stridențele financiare de tot felul. Dacă ridicolul la care s-a supus în trecut, tricotând în direct la un post de televiziune sau dând cu mopul într-o sală de clasă, a mai adus câte un hohot de râs, imaginea fostului ministru Elena Udrea – care trimitea sinistratilor din Săucești pantofi cu toc și ciocolată – în salopetă de construcții, în campania electorală pentru prezidențiale, este de-a dreptul un spectacol grosolan. Totuși, indiferent de câte bube ar avea Elena Udrea, nimeni nu-i poate contesta o calitate, și anume consecvența. Dincolo de toate zvonurile șușotite pe la colt și de bârfele din târg, fosta consilieră de la Cotroceni se încăpățânează să se dea cu parașuta, să se pozeze cu un cârnat în față și cu președintele în timp ce-i ține mâna pe cap, să strecoare afirmații în discursurile sale că ar fi “înghițit multe” și că nu va “sta in genunchi” în funcția de președinte. Acum, stau și eu și mă întreb: consilierul dumneaei cine este?
Monica Macovei este cea de-a doua prezindențiabilă, și preferata mea. Sâc, d-le președinte! Reprezentarea fetei bătrâne, Monica Macovei și-a construit campania în consecință, punând accentul mai ales pe ce meditează mâța Dubi într-o bulă, cu un umor similar celui întâlnit la petrcerile AISEC de acum zece ani. Deși nu s-a încumetat să sară cu parașuta și nici vreme de călărit nu pare să mai aibă, Monica Macovei a intrat în direct la o emisiune pe motocicletă și i-a oferit moderatoarei un cartuș, mărturisindu-i că este un tub cartuș de mitralieră care a omorat un om. “Eu am de diverse mărimi. Am și mai mari. Nu ți-a mai dat niciodată nimeni un asemenea cadou, nu-i așa? Aveam trei și ți-am dat ție unul”, a mai spus Macovei și a zâmbit nițel cam sinistru pentru gusturile mele. Nu știu cum vi se pare vouă mama DNA, dar pe mine mă cam trec fiori reci pe șira spinării când o ascult. Este ceva în candidata statului de drept și în pornirile sale hotărâte pentru dreptatea girată într-un program de premier/ procuror șef care îmi amintește de filmele lui Alfred Hitchcock, și mai puțin de Nelson Mandela. M-am mai liniștit totuși când am văzut că a trecut pe la Mănăstirea Prislop și nu a făcut urât, semn că uneori nu este nevoie decât de două aspirine dimineața după inundație, și nu neaparat de o exorcizare.
Așa că acum, cu o lună înainte de alegeri, feminista din mine stă și se foiește de pe o parte pe alta, gândind profund, ca pisica Dubi: între o candidată care se mândrește cu porecla Blonda de la Cotroceni și una care crede că este aidoma unui bărbat, eu pe cine aleg?
