Gruparea lui Liviu Dragnea, care controlează cu mână de fier atât Partidul Social Democrat, cât și cvasi-totalitatea instituțiilor statului, realizează astăzi o mobilizare masivă – cea mai mare de la Mineriadele începutului anilor ‘90 – pentru o acțiune care se dorește a fi un protest împotriva abuzurilor din Justiție.
Capitala și implicit, democrația românească de tip european, vor fi sub un asediu în care s-au investit sume imense de bani și pentru care s-a pus în mișcare, din toate colțurile țării, cu voie sau fără de voie, o armată formată din mii de oameni din aparatul de partid, instituțiile publice, primăriile, societățile comerciale etc. controlate de partid și din rândul membrilor și simpatizanților PSD.
Promovat inițial ca o „reacție spontană” împotriva ”maleficei” DNA, mitingul PSD s-a transformat într-o monstruoasă demonstrație de forță.
O forță care nu este a democrației, a aderenței libere și mai ales, conștiente, la niște ideluri politice, ci este una a arbitrariului, a dictatului de partid, a voinței cinice a unor oameni politici a căror carieră publică și libertate sunt puse în pericol de dosarele penale instrumentate de Justiție.
Totuși, dincolo de gravele implicații pe care acest miting „anti-abuzurilor din Justiție”, organizat de Liviu Dragnea, le are asupra democrației românești și imaginii României de stat membru al Uniunii Europene, se află niște interese particulare, foarte bine definite și pentru a căror satisfacere, undeva, specialiști în manipularea maselor și strategii politice, au lucrat deopotrivă eficient și cinic.
Ce câștigă Liviu Dragnea – căci el este principalul, dacă nu singurul beneficiar – din acest miting?
Înainte de toate, trebuie spus că Liviu Dragnea a câștigat deja principalul trofeu al acestei demonstrații de forță și de arbitrariu: instanța de judecată a amânat, șocant, pentru a treia oară pronunțarea sentinței în dosarul penal care-l poate arunca pe liderul PSD, pentru ani mulți, în pușcărie.
Deși, la această oră, probabil că sunt cei mai înjurați oameni din România, se poate presupune că membrii completului de judecată au analizat situația, în forum lor intim, nu numai din perspectiva probelor de la dosar, ci și în contextul politic extrem de tensionat în care se află țara.
Tocmai pe această judecată de context, a mizat Liviu Dragnea.
Dacă instanța îl condamna, mitingul de azi s-ar fi transformat în haosul unor mișcări de stradă extreme, întru apărarea lui „El Lider Maximo”, care trebuie salvat cu orice preț.
Dacă instanța îl achita, mitingul ar fi devenit o „fiesta” celebrată de armata de mercenari PSD pe cadavrul democrației românești. Liderul ar fi fost salvat, iar România aruncată în bezna iliberalismului pentru cel puțin încă un deceniu.
Prin urmare, membrii instanței s-au agățat de firava și prea puțin argumentata oportunitate de a amâna pronunțarea sentinței. Rămâne loc pentru negocieri, pentru „mișcări de trupe”, pentru o intervenție a U.E. etc., totul sub semnul zodiacal nefast al lui ”Dumnezeu cu mila!”
Liviu Dragnea câștigă însă, prin acest imens șantaj al organizării mitingului, încă o etapă în lupta cu Justiția.
Un alt mare câștig al lui Liviu Dragnea este rezolvarea definitivă a stilului de conducere și organizare în Partid. Dacă până la acest miting au mai fost posibile câteva slabe reacții împotriva despotismului Grupării Dragnea, de astăzi PSD își asasinează și îngroapă pentru totdeauna democrația internă de partid.
Începând cu această nefastă zi de 9 iunie 2018, PSD leapădă ultimele aparențe și se arată sub adevăratul și grotescul chip de partid construit nu în jurul unei ideologii, ci sub cizma unui lider care vede în partid doar instrumentul de satisfacere a unei imense pofte de putere și de bogăție.
De astăzi, nimeni nu va mai avea posibilitatea să protesteze împotriva Grupării Dragnea, fără să riște, cu o probabilitate de 99%, excluderea din partid. PSD devine casant, prin voia lui Liviu Dragnea și se va sparge, într-un final, fie prin plecări masive din partid, fie prin loviturile primite de la comunitatea politică a Uniunii Europene…
…dar pentru Liviu Dragnea, acest moment al ruperii PSD este suficient de departe, cât să-l ajute să-și satisfacă „pohta ce-a pohtit”.
Nu în ultimul rând, prin acest miting, Liviu Dragnea dovedește că a câștigat puterea absolută în stat.
Suntem martori la nașterea unei dictaturi personale atipice. Omul care conduce, practic, România, nu deține funcția de șef al statului sau al guvernului. Liviu Dragnea controlează însă mecanismele de numire a guvernului, controlează votul în Parlament, acolo unde se fac și se desfac legile țării, controlează majoritatea administrației publice centrale și locale, dispune asupra modului în care se constituie și se împarte bugetul național, are o puternică influență indirectă asupra CCR (fapt dovedit de decizile bizare, controversate adoptate de aceasta în spețe de mare interes pentru PSD și mai ales, pentru Liviu Dragnea) controlează o mare parte din mass-media și este principalul partener de dialog al acelor investitori străini care doresc să cumpere, ocult și cât mai ieftin, ultimele resurse de care încă mai beneficiază România.
Liviu Dragnea este cu adevărat, „El Lider Maximo” al României. Elita politică a PSD reușește să se sinucidă, încredințându-și destinul politic unui om pentru care loialitățile nu sunt generate de apartenența la o ideologie politică și la idealul binelui public, ci sunt doar „tovărășii de drum” care se cumpără prin funcții publice și contracte generos plătite din banii publici.
Cine pierde ca urmare a acestui miting?
Poate că pare șocant, dar marele perdant al acestui miting este chiar Partidul Social Democrat. Să mobilizezi, prin mijloace controversate, mii de oameni, doar pentru a-ți apăra liderul implicat într-un dosar penal este un abuz asupra propriului partid. Probabil că pe Liviu Dragnea nu-l interesează viitorul PSD-ului, cum nu l-a interesat de fapt, niciodată, formula politică prin care și-a dobândit prosperitatea și notorietate. Ne-am fi așteptat, însă, ca oameni politici tineri, precum Lia Olguța Vasilescu sau Claudiu Manda, puternic ancorați în structurile naționale de conducere ale PSD, să reacționeze cu luciditate și să se opună lui Dragnea, atunci când acesta a decis acțiuni care compromit definitiv viitorul partidului.
LOV și Claudiu Manda au ales să nu reacționeze. Tăcerea lor este suspectă și deopotrivă, extrem de toxică pentru PSD. Dacă ei și alții ca ei ar fi reacționat, PSD ar fi evitat acest moment extrem de periculos atât pentru viitorul social-democrației românești, cât și pentru cel al democrației de tip european în România.
Urmare acestui miting vor pierde și participanții. După ce vor călători sute de km, pe trenuri, în autocare sau cu autoturismele personale, vor scanda o oră-două, ca niște marionete, lozincile scrise pe bilețele de activiștii de partid, vor țipa împotriva DNA-ului cu care nu ei, ci domnul Dragnea se află în conflict, apoi, obosiți de acest efort, se vor prelinge pe drumul de întoarcere, hrăniți cu berea la PET și pachețelele de mâncare oferite de partid. Întorși acasă, statutul lor de coloni aflați la mâna camarilei de partid va rămâne neschimbat. Doar sufletul lor va fi încărcat cu încă o mizerie pe care o vor lăsa moștenire, ca blestem, copiilor lor…
Singura care nu mai are ce pierde este România.
Mitingul organizat de Liviu Dragnea este echivalentul unei lovituri cu sabia aplicată unui om aflat în comă profundă, fără de întoarcere. Singurul efect este că grăbește moartea cuiva care oricum, urma să moară.
România a murit zi de zi, an de an, în aceste aproape trei decenii de rătăcire, scurse din Decembrie 1989.
Mitingul lui Dragnea este doar începutul sfârșitului și deschide calea spre o ultimă Românie…
…ruina visului de libertate al celor asasinați în Decembrie 1989 și în pușcăriile comuniste.
Dumnezeu să te ierte, Românie!
***
Sursa foto: AGERPRES
