De mult nu mai luase de pe Wikipedia vreo publicație craioveană aiureala cu Andri Popa, întemeietor al satului Palilula. Adevărul a socotit c-a venit vremea. Și reporterița Andreea Mitrache s-a pus pe lucru, livrând cititorilor o poveste impregnată de idiostil, și nu doar un text fad ciordit de pe un sait cu trei taste (Ctrl, C și V) și două mâini (stânga și dreapta).
„Andrei Popa sau (Andri Popa) a fost cel mai celebru haiduc din România“. Omul se chema, așadar, Andrei Popa sau. Dar de ce nu se scrie numele sau cu S mare?
„Ceata lui Andrei Popa sau (Andri Popa) a avut sarcina să recupereze din seraiul vânătorilor de cadâne cele câteva zeci de fete furate de turci. Vestitul haiduc orginar din comuna doljenă Seaca nu s-a putut hotărî şi a trecut Dunărea în Oltenia toate cele 500 de cadâne“. Ați rețnut: dintre cele câteva zeci de cadâne răpite de turci, Andrei Popa sau a eliberat cinci sute. Se-nmulțiseră vertiginos până la succesul operațiunii de comando. Ale naibii curve, și-o puseseră cu eunucii!
„Satul Palilul din judeţul Dolj a fost întemeiat de haiduci şi poartă numele unei comune din Bulgaria. Andrei Popa este fondatorul localităţii, iar sătenii susţin că zone beneficiază de protecţie divină. Turcii şi nemţii au venit să contopească satul, însă nu au găsit localitatea. Toate casele au intrat în pământ“. Până la urmă, tot au reușit ceva turcii și nemții: au contopit casele cu pământul.
„Acest loc este protejat de Dumnezeu. Haiducul Andrei Popa a dat numele localităţii iniţial Pali. În anul 1827 a pus pe picioare o biserică, iar cu toate că lăcaşul de cult nu are o fundaţie a rezistat cutremurelor“. Nu are fundație, normal, nu-i ajunge că are picioare? Dar să vedem un alt text din Adevărul al inepuizabilei Andreea Mitrache, „Satul Palilula desprins din poveşti. Un loc care merită văzut măcar odată în viaţă“. Auziți: „Primele documente scrise despre Palilula au apărut în secolul al XVII-lea. Localitatea îşi trage numele de la un aşezământ vlaho-sla de pastori“. Vlaho-sla era o prescurtare folosită de localnici pe rețelele de socializare. Și dacă toți erau pastori, cine mai venea să le asculte predicile? Va să zică, primele documente despre Palilula au apărut în secolul XVII; Andri Popa a fondat satul într-un an neprecizat, dar știm că i-a pus biserica pe picioare în 1827 și că „haiducii lui Andrei Popa au stat în zonă puţini timp“. Pariem că Andreea Mitrache e convinsă că anii secolului XVII încep cu 17, dar nici așa nu se prea brodește…
Vine acuși partea culturală a istoriei. „Piesa «Andrii Popa» a fost prezentată publicului pe data de 19 noiembrie 1973 la Sala Palatului într-un concert sustinut de Phoenix. Textul piesei este din popor“. Nu, textul piesei e de Vasile Alecsandri, care nu era chiar un om din popor, era moșier. În mai toat edițiile poeziilor sale, la „Andrii Popa“ apare o notă de subsol: „Acest hoţ a cutreierat ţara şapte ani întregi, fără a-l putea prinde vreo poteră. În anul 1818, Mihai Cozoni, unchiul autorului, a fost însărcinat prin poruncă domnească ca să puie mâna pe acel hoţ vestit. Întâlnindu-l la Valea-Seacă, l-a ucis din fuga caluluï, după o cruntă luptă de câteva ore“. În 1818 a fost ucis tâlharul și în 1827 a gătat biserica din Palilula. Asta minune dumnezeiască, nu c-a rezistat biserica, fie și fără fundație, cutremurelor!
Cum spuneam, enciclopedia foarte liberă Wikipedia propune varianta asta, cu Andrei Popa (sau Andri Popa) originar din Seaca de Dolj, cu zecile sau sutele de cadâne eliberate. Aproape nicio publicație craioveană n-a ratat-o, în frunte cu Gazeta de Sud. Și toate au făcut legătura cu Andrii Popa al lui Alecsandri (el l-a scris cu doi i). Numai că ăla cu un murg de patru ani și frați de cruce șapte trăia în altă țară, în Moldova. În Adevărul, ca și pe Wikipedia, ești slobod să publici ce poftești.
Haiducu Bertzi
