Trei lei berghenbirul la sticlă, doi lei cincizeci norocul tot la sticlă, trei lei halba de vin, alb sau roșu, de Segarcea. Ăsta e meniul exhaustiv al unui bar care, după scorurile astea, ai crede că-i de periferie. Supoziție întrucâtva adevărată: e la periferia Centrului Vechi. Și se conformează regulilor de urbanism și de trend.
Să nu se mai plângă nimeni de prețurile pe care alde Rendez-vous le practică! Vreți în Centrul Vechi la cârciumă? Dacă Florin Băltărețu, ditamai directorul Republicii Oltenia, a putut să șadă-n nepretențiosul bar Două sirene fără să-i cadă rangul, ba chiar și să se bucure de antrenul locului, înseamnă că poate aproape oricine! Ia priviți-l:
Cu ciment pe jos și guriță de canalizare, barul ăsta a trebuit să se alinieze prefacerilor. Avea o fațadă de tinichea nu demult. „Am îmbrăcat-o pe dinafară în blăni de lemn. Așa ne-a cerut doamna Olguța“, ne povestește barmanița. Localul vine la începutul străzii Traian Demetrescu, dinspre fosta stație de autobuz către Autogară. Beleaua e că stația s-a mutat și, o dată cu ea, grosul clientelei. Țărani ajunși cu diverse pricini la oraș. Alături de cea mai modernă cașcarabetă-bar a Craiovei sălășluiește un local de altă categorie, care s-a încumetat să scoată și mese în stradă. Are în denumire două cuvinte magice: Pub și Vintage:
Dar și bombița noastră e foarte vintage. Cu picturi murale redând o epocă. Sunt opera domnului Oli, pictor și, din când în când, consumator în spațiul de el decorat. Remarcăm în peisaj și o bară. Nu, la prețurile astea, clenții nu riscă să-și vândă hainele de pe ei. N-o să vedem striptease.
Dacă v-am convins prin cele de mai sus, nu întrebați de Două sirene, că numele ăsta nu apare pe firma de la stradă, nu-l știe niciun taximetrist. Noi doar aici, înăuntru, l-am văzut trecut:
Și fiindcă Două sirene e un bar din Centrul Vechi, are prețurile afișate și în lei vechi.
