Când am fotografiat gardul Cimitirului Sineasca în plin proces de izolare termincă, nu mă așteptam ca acea poză să devină virală în mediul online și totodată o sursă de bășcălie națională. Acum știu ce așteptări o să am de la această poză care surprinde câțiva căcați de câine tolăniți sub umbreluțe în Centrul Vechi al Craiovei. Inițial am vrut să scriu un articol, împănat bine cu poze sugestive, și să-l dedic craiovenilor stăpâni de câine, craiovenilor căcăcioși care se scapă în scări de bloc sau în alte locuri dosite, și autorităților locale, dar am zis că ar fi prea banal. Și google mi-a dat dreptate: s-au scris zeci de articole în care autorii băteau obrazul concitadinilor și autorităților respondabile cu luarea de măsuri. Așa că, încurajat de demersul jurnalistic – “Scrisoare deschisă căcatului de pe trotuar” – al mult mai celebrei colege Simona Tache, am decis să realizez un interviu cu un căcat, asumându-mi că voi fi luat în bășcălie, așa cum stăpânii de câini ne iau pe noi craiovenii la mișto, sau cum ne iau autoritățile locale punându-ne să facem slalom printre căcați, sau cum vom fi luați la mișto noi craiovenii după ce pozele vor deveni virale. La urma urmei, cu cine să fac un interviu pe acest subiect, cu directorul Poliției Locale? Să-l întreb câte sancțiuni au primit craiovenii depistați fără făraș și măturică sau mănușă cu care să curețe căcații patrupedelor.
Vreo 30 de căcați se tolăneau ieri dimineață pe gazonul din jurul Bisericii Sfântul Ilie. Unii aliniați, alții grupați, alții împrăștiați. Toți se bucurau de razele soarelui. Dotați cu umbreluțe, priviți de pe trotuar, păreau niște floricele curajoase. Mi-am făcut loc printre curioșii de față și am încercat să imortalizez imaginea cu telefonul mobil, moment în care unul dintre căcați a deschis gura: “Ce vă uitați bă la noi, n-ați mai văzut căcați”? Prost să fii să nu-i iei un interviu căcatului vorbitor!
- “Al cui ești?”
- “Al lui Sașa. Vezi că se scrie cu h, așa e în carnet”
- Cine-i Sasha?
- Un pudel pitic. E al Larisei de la 3, din scara de la Ciufulici.
- Și cum ai ajuns pe spațiul verde?
- E, căcat, cum am ajuns?! Sclifosita aia de Larisa și-a scos potaia noaptea la plimbare, și în loc să mă cace și pe mine în scara blocului, m-a lăsat aici să îngheț. Nu-i bine nici cu prea mult soare că mă fac praf.
- Să înțeleg că îți e frică de soare….
- Și de femeia cu vestă verde și grebla ei. Dar nu am mai văzut-o de 3 zile.
- Dar de oameni sau de maidanezi nu ți-e frică?
- De maidanezi, nu! Nu ne mănâncă că avem gust rău de la tratamentul împotriva paraziților intestinali. De copilași da, că ori ne iau în mână, când suntem uscați, și se joaca cu noi, ori ne calcă în picioare.
- Știi că n-ar trebui că stai pe spațiul asta verde, așa ca pe plaja?!
- Mă doare undeva că nu am voie, tot acolo unde-i doare și pe comunitari când o văd pe tuta aia că-și plimbă jigodia fără lesă. Știi ceva, îmi faci probleme cu aia de la Spații Verzi, mai bine fă-le poze altor căcați. Am niște frați vitregi, în spate la Patria. Sunt de om.
Cum căcații de om de pe scările Cinema Patria nu era vorbitori, îi lăsăm pe cititori să se delecteze cu poza.
