Vă vom purta în lumea de basm a poeziei craiovene publicate contra cost. Cucu, Păsărica, Puiu, Găinaru. Și, ca să părăsim zona ornitologiei, Tiger.
Fiindcă banii ei circulă pe piață, cetățeana Cristina Bălășoiu a încăput pe mâinile unor literați de respirație locală care abia au așteptat să-i publice volume. Dacă n-ați văzut până acum cam ce conțin ele, poftiți:
I le-au lansat în cadru festiv, i-au dat diplome și pe urmă i-au mai publicat hălcuțe din cărțile alea în antologii, nu alta! Mai știi de n-o fi dat autoarea și niscaiva autografe? Și în căpșorul Cristinei s-a înfipt ca un arac ideea că-i poetă cu acte în lege. Ia uitați un asemenea act:
Am postat noi un text despre lirica bălășoiană care nu i-a plăcut împricinatei, că vrea să ne târască prn tribunale: i-am adus un prejudiciu de imagine pe care nu i-l putem repara decât plătindu-i 30.000 de lei. Aoleu, păi cu banii ăștia mai scoate 30 de volume, e musai să ne apărăm ca România în preliminariile Euro!
Căznindu-ne să reproducem fidel scrierea reclamantei, redăm din jalba ei către Judecătoria Craiova.
Totodata, mentionez ca sunt atat membra A.M.R. –sucursala Craiova, cat si membra activa a Cenaclului „ Cafeneaua literara „ Cetatea Baniei“, ultimul recunoscandu-mi eforturile si calitatea mea ca poeta valoroasa.
Doar un pic mai la vale, aflăm însă că nu mai e membră activă a cenaclului, ba nici măcar membră. Joacă alba-neagra cu justiția tipa:
De asemenea, arat ca imaginea mea a avut de suferit si in randul membrilor Cenaclului „ Cafeneaua literara „ Cetatea Baniei “ (grup al scriitorilor si al poetilor prin care isi pun in valoare performantele literare). Arat ca relatia mea de colaborare cu Dna. Daniela Tiger (fondatoare cenaclu) a inceput in urma cu aproximativ 1 ani si 3 luni, iar din momentul aderarii mele ca membru, relatia de colegialitate, atat cu aceasta, cat si cu ceilalti membrii ai cenaclului a fost foarte buna pana in momentul in care paratul Mirea si presa scrisa „ Republica Oltenia“ au inceput sa ma discrediteze si sa-mi aduca o serie de acuzatii nefondate.
Onorată instanță, domnilor jurați, nu suferim de agramatism, v-am spus că redăm întocmai scrierea reclamantei, noi știm când se scrie „membri“ și când „membrii“. Scuze. Mai departe:
In acest sens, arat ca Dna. Tiger mi-a reprosat ca in urma acuzatiilor care mi-au fost aduse de cei 2 parati si a articolelor de presa aparute, atat editura, cat si cenaclul au avut si au in continuare de suferit, aducandu-mi la cunostinta hotararea membrilor cenaclului, care in urma analizarii situatiei mele, au hotarat sa ma elimine din randul lor.
Înseamnă că e ditai coada la lecturat în Cafeneaua literară, de vreme ce Cristinei Bălășoiu nu i-a venit rândul în „1 ani și 3 luni“. Altminteri, membrii adunării n-ar fi aflat din Republica Oltenia de ce este colega lor poetă în stare. Totuși, și-ar fi putut și ei arunca un ochi pe cărțulia cu cuci și păsărici, pentru că însăși șefa cenaclului a editat-o și prefațat-o.
Cristina Mariana anexează plângerii zeci de reproduceri după tipărituri.
Asta de mai sus e autoprezentarea ei într-o antologie. Afirmații nerelevante pentru un pretins scriitor: să caște gura la lansările de carte ale autorilor cunoscuți și să se înscrie în AMR poate și un analfabet. În ce privește calitatea ei declarată de membră a Uniunii Scriitorilor, nu ne dăm seama dacă minte cu intenție ori e cufundată în nori și-n ceruri nalte, sindrom întâlnit și la alți poeți. Mihaela Iovan, secretara Filialei Dolj a Uniunii Scriitorilor, ne-a răspuns oficial că organizația asta nu o are membră pe Cristina Bălășoiu. Inițial ne-a replicat: „Am crezut că e o glumă“.
Și că veni vorba de antologii, să vedeți:
Ăia cu Perlele Domnului au nimerit-o nițel. N-or fi ele ale Domnului, dar perle sunt, slavă sus-Numitului! Când ești antologată de opt ori în doi ani, uiți naibii și cum se intitulează volumele alea colective. Cristina Bălășoiu zice Flori de taină, evidența spune altceva, Fiori de taină:
În Fiori de toamnă, editoarea ori antologistul s-a apucat să-i facă prezentarea antologatei Cristina, dar Cristina i-a smuls foaia din mână și a continuat-o ea singură. Doar așa se explică de ce prima propoziție e la persoana a treia și următoarele la persoana-ntâi (săgeata roșie e pusă chiar de ea, nu știm de ce):
„Cărți în care se promovează poeziile de valoare ale poeților“, zice Cristina despre antologii. S-ar putea ca Puiu Răducan, antologist de forță, să înțeleagă altceva decât ea prin „valoare“. Ca și Puiu Iordănescu, tizul său Răducan face selecții. Dar dacă fotbaliștii aduși de Puiu antrenorul la lot capătă bani pentru asta, la Puiu antologistul e invers: poeții intră-n culegerile lui cotizând. Pe unii dintre aceștia – Eminescu, Bacovia, Blaga – Răducan nu i-a găsit niciodată acasă când s-a dus să le ceară taxa de apariție în volum. Pe Cristina Bălășoiu sigur a găsit-o.
În caz că se va gândi vreodată să alcătuiască o culegere limerickuri, îi recomandăm domnului Răducan o producție a genului a lui Puși Dinulescu, din volumul Frumoasa și lapovița:
– L-ați văzut cumva pe Puiu?
– Care Puiu?
– Care bagă-n pulă cuiul.
Revenim la Păsărica noastră:
Publicarea acestui articol a fost urmata de o rafală de comentarii rautacioase, prin care am fost denigrata în mod sistematic, conducand la deteriorarea imaginii publice a subsemnatei, la pierderea credibilității mele în fața cititorilor, lucru esențial pentru meseria mea de poeta.
Nu, comentariile cititorilor de pe Facebook n-au denigrat-o sistematic, au fost spontane, neurmând niciun plan. Cineva care e poet de meserie ar trebui să știe înțelesul unor cuvinte.
În antologia Tata, Cristina Bălășoiu a intrat ca persoană fizică. Apariția asta a propulsat-o către statutul de persoană publică, așa cum dăm de ea în antologia Mama:
O antologie se mai cheamă și florilegiu, dar ce-au făcut ăștia aici e sacrilegiu:
Scriitori clasici ai literaturii române. Da, Cristina Bălășoiu, cu „Păsărica da din coate“ și „Razele soarelui păsărica enerva“, se numără printre ei. Copia după acest volum pe care Păsărica a vârât-o în plic, pentru Judecătorie, nu ne arată, din păcate, nici antologistul care nu s-a sfiit să-și valorifice ideea asta, nici editura care i-a acceptat-o. Nu știm dacă și-a băgat coada Puiu, vedem doar cine-i autorul prefeței: Adrian Găinaru – scriitor.
Iar pentru ca imbecilitatea să fie deplină, Cristina Bălășoiu apare aici cu Rondelul luminilor: 8 strofe a 4 versuri. Dacă-n privința Păsăricăi ne-am lămurit de mult, măcar Adrian Găinaru – scriitor putea să nu ne dezamăgească și să știe că specia poetică numită rondel e fixă, având 13 versuri.
