Preoții securiști Zamfir și Isvoranu chemați la judecata Consistoriului bisericesc

O acțiune fără precedent în istoria post-decembristă a Mitropoliei Olteniei a fost lansată zilele trecute.

Pe numele preoților Zamfir Gheorghe și Isvoranu Alexandru a fost înaintată o sesizare oficială către IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, cu solicitarea ca aceștia să fie trimiși în judecata Consistoriului Eparhial pentru ticăloșiile săvârșite în calitate de colaboratori ai Securității comuniste.

Curtea de Apel București a constatat, cu ani în urmă, că cei doi preoți din Craiova au colaborat cu Securitatea comunistă, săvârșind fapte absolut incompatibile cu Învățătura de Credință și Canoanele Bisericii Ortodoxe Române.

Publicația noastră a prezentat, în urmă cu aproximativ doi ani, detalii despre colaborarea cu Securitatea desfășurată de cei doi importanți preoți craioveni, în articolele Turnul Babel – DOSARELE SECURITĂȚII (Episodul 1): Zamfir și Isvoranu. Ieri, preoți-turnători, azi, respectabili preoți profesori universitari și Turnul Babel – DOSARELE SECURITĂȚII (Episodul 2): Zamfir și Isvoranu – turnători ai Securității comuniste protejați de BOR și acceptați de comunitatea academică din Craiova.

IPS Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, a decis să sfideze atât hotărârile instanței de judecată, prin care se constată cu probe incontestabile calitatea de colaboratori ai Securității în cazul celor doi preoți, cât și opinia publică revoltată că doi foști turnători la Securitate au ocupat funcții importante la Facultatea de Teologie din Craiova și parohii înstărite. Spunem „au ocupat” pentru că, între timp, cei doi s-au pensionat și mai sunt ocupați doar cu ronțăitul unor pensii frumușele.

Este foarte bizar și suspect că Mitropolitul Olteniei, IPS Irineu Popa, a refuzat să-i îndepărteze pe cei doi preoți-turnători de la catedrele pe care le dețineau la Facultatea de Teologie și le-a îngăduit să participe, ca profesori universitari, la pregătirea mai multor generații de viitori preoți. Mila creștină și iertarea nu pot fi invocate, cel puțin nu sub această formă: să lași doi preoți-turnători ai Securității, trădători ai Bisericii, să fie profesori pentru tinerii teologi.

Reamintim, în sinteză, istoria întunecată a racolării și activității celor doi preoți în slujba Securității regimului de dictatură comunistă din România.

Preotul Zamfir Gheorghe, conform cu Nota de Constatare nr. DI/1/2035/26.08.2010 a fost recrutat în ziua de 30.11.1982 de către Inspectoratul Județean de Securitate Dolj, când slujea ca preot ortodox în comuna Țuglui (Dolj). Motivele recrutării: în comună domiciliază mai multe persoane cunoscute cu antexedente politice, ca legionari ori membri ai fostelor partide politice, rude ale unor elemente fugite din țară, peste 40 de persoane cadre didactice și medicale care lucrează în comună, dar fac zilnic naveta de la Craiova și în rândul cărora se lansează zvonuri tendențioase. Necesitatea recrutării: a se supraveghea informativ aceste categorii de persoane, a se identifica sursa zvonurilor. Pr. Zamfir Gheorghe a semnat un Angajament de colaborare cu Securitatea, sub numele conspirativ de „Grecu Gheorghe”.

Calitatea de colaborator al Securității a fost stabilită pentru pr. Zamfir Gheorghe prin Sentința Civilă Nr.7330 a Curții de Apel București, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă Nr.3501/19.03.2013, prin respingerea recursului ca nefondat la Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M.O. Nr. 1305 / 25.11.2015.

Preotul Zamfir Gheorghe nu a ezitat să-și toarne la Securitate confrații preoți. Astfel, în Nota informativă din data de 13.05.1989, acesta informa Securitatea despre intenția preotului D.F. din comuna Rojiște de a fugi din țară în Occident. Într-o discuție cu preotul-turnător, preotul D.F. afirma că „trebuie să găsească neapărat o soluție prin care să poată fugi din țară în Occident”. Turnătorul la Securitate a încercat să-l convingă să renunțe la acest gând spunându-i că „nici cei din Occident nu-și găsesc locuri de muncă” și că mai bine „să-și vadă de treburile parohiei și ale familiei, că are doi copii de crescut”. Preotul D.F. nu a renunțat la intenția de a pleca din țară, acesta fiind forate nemulțumit de modul (probabil abuziv) în care protopopul și inspectorul bisericesc îi inspectaseră parohia.

O altă Notă informativă din data de 09.09.1988 raportată de preotul Zamfir Gheorghe a fost indetificată în Dosarul fond informativ nr. I 258679 (cotă CNSAS) deschis de Securitatea comunistă asupra unui preot ortodox pentru comentarii ostile la adresa regimului politic, preot despre care preotul-turnător informa Securitatea că „face comentarii și cu nuanță politică necorespunzătoare”. Din documentele întocmite de ofițerii de Securitate în dosarul deschis împotriva preotului ostil regimului comunist, rezultă că informațiile furnizate de pr. Zamfir Gheorghe au contribuit la conturarea atitudinii negative, anti-regim a preotului urmărit de Securitate.

Preotul Zamfir Gheorghe și-a turnat la Securitate până și proprii enoriași! Astfel, în Nota invormativă din data de 05.04.1988, raporta ofițerului de Securitate care îl coordona, următoarele: „Vă aduc la cunoștință că la parohia unde activez există un grup de femei fornat din M.C. și încă 3-4 femei, care obișnuiesc să se grupeze și să cânte cântece diverse despre care preotul pensionar C., care mă ajută uneori, mi-a relatat că ar fi specifice fostei asociații ilegale „Oastea Domnului” (organizație creștin-ortodoxă interbelică interzisă de comuniști n.red.). M.C. are în acest sens, o carte cu cântări, pe care o folosește la slujbe, ea fiind singura din grupul respectiv care cunoaște aceste cântări. Din câte am auzit și înțeles, respectiva ar fi fost sub oblăduirea fostului preot Ș.”

Preotul Isvoranu Alexandru, conform cu Nota de Constatare nr. DI/1/2035/26.08.2010, a fost recrutat la data de 30.07.1981, de către Inspectoratul Județean de Securitate Dolj. La acel moment, el ocupa funcția de preot spiritual (persoana care se ocupă de îndrumarea duhovnicească și de disciplina elevilor de seminar teologic) la Seminarul Teologic Mofleni. Motivul recrutării: încadrarea informativă a elevilor și profesorilor de la Seminarul Teologic Mofleni, precum și de la Școala de cântăreți bisericești, ambele instituții fiind în raza municipiului Craiova. Pr. Isvoranu Alexandru a semnat un Angajament de colaborare cu Securitatea, sub numele conspirativ de „Popescu Eugen”. La data de 23.02.1985, datorită eficienței cu care a turnat la Securitate, pr. Isvoranu Alexandru este promovat din categoria informatorilor, în cea a rezidenților (rezident = coordonatorul unei rețele de informatori ai Securității; n.red.).

Calitatea de colaborator al Securității a fost stabilită pentru pr. Isvoranu Alexandru prin Sentința Civilă Nr.6772 a Curții de Apel București, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, la data de 10.01.2012, publicată în M.O. Nr. 704 / 09.07.2015.

În slujba Securității comuniste, preotul Isvoranu Alexandru a comis fapte chiar mai grave decât acelea de a-i turna pe preoții frați de slujire sau pe enoriașii din parohie. Preotul Isvoranu a pervertit sufletele elevilor de la Seminarul Teologic de la Mofleni, recrutându-i și formând cu aceștia o rețea de turnători cu ajutorul căreia să informeze cât mai eficient Securitatea despre atitudinile anti-regim din rândul elevilor și preoților-profesori de la Seminar.

Această grozăvie rezultă din două  documente găsite în Arhivele Securității comuniste: Nota cu colaboratorii elevi dați în legătură rezidentului „Popescu Eugen” (numele conspirativ al preotului Isvoranu) din data de 20.02.1985 și Fișa rezidentului „Popescu Eugen” din data de 24.03.1988 care precizează care sunt colaboratorii elevi ai preotului-turnător.

De altfel, promovarea preotului Isvoranu de la informator la rezident, în data de 23.02.1985, este argumentată de Securitate prin faptul că preotul-turnător se afla într-o legătură directă cu elevii: „În cadrul Seminarului teologic, datorită activității ce o desfășoară cu elevii în calitate de preot spiritual, vine foarte des în contact cu aceștia, având posibilitatea de a contacta și instrui colaboratorii pe linie de Securitate din rândul elevilor” (Raportul cu propuneri de trecere din categoria de informator în categoria de rezident din data de 21.02.1985-Dosar R. 225403).

Dacă pe unii elevi îi pervertea folosindu-i ca informatori, pe alții preotul Isvoranu Alexandru nu a ezitat să-i toarne la Securitate pentru atitudinile lor anti-regim. În Nota informativă din 14.10.1982, preotul Isvoranu îl turna pe elevul G. și în consecință, ofițerul de Securitate a dispus mai multe măsuri împotriva copilului: „Cercetarea elevului G. și a altora ce vor apărea în acest caz și luarea măsurii de avertizare a elevului în prezența inspectorului de culte, cu participarea directorului de la seminar. S-a hotărât să acționăm prin informator de a-l determina, prin mustrarea ce se va face, să nu mai facă în viitor asemenea discuții.”

Într-o altă Notă informativă datată 10.05.1985, preotul Isvoranu transmitea o informație procurată de la unul din elevii-informatori din rețeaua formată în Seminar, conform căreia un elev ar avea intenția de a trece ilegal frontiera de stat pentru a fugi în Occident. Securitatea a dispus identificarea și anchetarea elevului respectiv și a complicilor săi din rândul elevilor seminariști.

Acești doi preoți-turnători, Zamfir Gheorghe și Isvoranu Alexandru, care au nenorocit vieți de preoți, credincioși și elevi seminariști, au fost păstrați de Mitropolitul Irineu al Olteniei, vreme de ani și ani, printre colaboratorii săi.

Preotul Zamfir Gheorghe a fost cadru universitar la Catedra de Dogmatică a Facultății de Teologie, Consilier Administrativ al Mitropoliei Olteniei și paroh într-una dintre cele mai prospere parohii din Craiova.

Preotul Isvoranu Alexandru a fost cadru universitar la Catedra de Teologie Biblică și paroh la o parohie centrală din Craiova. Deși fusese dovedit în instanță ca turnător al Securității încă din anul 2012, fapt care era deja de notorietate printre preoții craioveni și era cunoscut de Mitropolitul Irineu, preotul-turnător Isvoranu Alexandru era omagiat/evocat la Biblioteca Județeană „Alexandru şi Aristia Aman“ din Craiova, în data de 12 aprilie 2015, la inițiativa directorului Dindirică Lucian Costin (prieten apropiat al familiei Isvoranu!), ca „venerabil sacerdot” (!)

Pus în fața unei sesizări scrise și susținută cu probe evidente, Mitropolitul Irineu al Olteniei nu va mai putea apela la „tehnici de comunicare” cu iz fanariot și fariseic, ci va fi obligat să respecte Învățătura de Credință și Canoanele Bisericii Ortodoxe Române.

Adică va face ceea ce trebuia să facă în urmă cu ani: îi va trimite în judecata Consistoriului bisericesc pe cei doi preoți-turnători ai Securității comuniste și îi va caterisi (pierderea preoţiei pentru totdeauna şi a posibilităţii ocupării unui post neclerical în activităţile bisericeşti).

Această măsură va reprezenta o minimă reparație morală adusă persoanelor (preoți, profesori de teologie, elevi ai seminarului teologic, credincioși din parohii) care au avut de suferit în urma colaborării celor doi preoți cu Securitatea comunistă, colaborare în care aceștia s-au implicat în mod liber și fără să fie supuși vreunei amenințări.

Ce va spune Sfântul Sinod și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române despre bizara atitudine pe care a avut-o Mitropolitul Irineu al Olteniei față de doi preoți-turnători la Securitate, îngăduiți ca profesori pentru generații de viitori preoți, este un alt subiect.

Un subiect pe care îl vom discuta în curând…