Luni, 18 decembrie 2017, a fost o zi istorică. Parchetul Militar a recunoscut indirect, dar oficial, un adevăr pe care milioane de români îl știu de aproape trei decenii: Revoluția din 1989 a fost, de fapt, o lovitură de stat instrumentată de eșaloanele 2 și 3 ale PCR și Securității.
Procurorul militar Marian Lazăr a declarat că „în timpul Revoluției din 1989 nu a existat un vid de putere, în Dosarul Revoluției fiind stabilită componenta comandamentului politico-militar care a preluat, în timp foarte scurt, după fuga președintelui în exercitiu, Ceaușescu, puterea totală în România.”
Aceasta înseamnă că gruparea de conspiratori condusă de Ion Iliescu și formată, în majoritate, din membri importanți ai fostului PCR și ofițeri de rang înalt din Armată și Securitate, a instrumentat atât înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu, cât și asasinatele care au urmat după fuga dictatorului comunist și care au provocat peste 1000 de victime.
Privită din perspectiva adevărului istoric, ca lovitură de stat executată de un grup de conspiratori de rang înalt din PCR, Armată și Securitate, așa-zisa Revoluție din Decembrie 1989 ni se descoperă ca fiind momentul în care România a trecut sub controlul cinic și tâlhăresc al foștilor nomenclaturiști de partid, ex-ofițerilor de Securitate și foștilor colaboratori ai sistemului comunist (activiști de partid, turnători la Securitate etc.).
Prin umare, nu este defel surprinzător faptul că indivizii care au batjocorit națiunea română – constituind, sprijinind și slujind sistemul comunist – nu numai că au supraviețuit schimbărilor politice și economice de după 1989, ci chiar au ocupat funcții extrem de importante în viața politică, în economie, în structurile statului, în cultură și în Biserică.
La începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, instituția de la care românii așteptau să-și asume necesarul efort de reformare morală a societății românești post-decembriste, a fost Biserica Ortodoxă Română.
Din păcate, reformarea morală a societății românești nu a fost inițiată de BOR. Dimpotrivă, ierarhia BOR a fost incapabilă, în primul rând, să-și asume o reformare morală a propriei structuri clericale. Aflată sub asediul a numeroase dezvăluiri cu privire fie la colaborarea nocivă dovedită a unor preoți și ierarhi cu Securitatea și PCR, fie la suspiciuni grave legate de o astfel de colaborare, ierarhia BOR a ales nu să-și facă o mea culpa însoțită de efortul de a îndepărta din rândurile sale pe foștii colaboratori ai Securității și PCR, ci a decis să blocheze orice demers legal și moral, de oriunde ar fi fost acesta inițiat, care a avut ca scop dezvăluirea gravelor și nocivelor compromisuri pe care unii preoți și ierarhi le-au făcut prin colaborarea cu regimul dictaturii comuniste.
Deși reglementările legale adoptate nu permit publicului și presei accesul la dosarele de Securitate ale membrilor ierarhie BOR din perioada anterioară anului 1989, au existat câteva situații în care adevărul a ieșit la lumină.
Vă prezentăm două astfel de cazuri de preoți din Craiova care au colaborat cu Securitatea regimului comunist. Calitatea lor de colaboratori ai Securității a fost dovedită și stabilită în instanța de judecată, iar numele lor se află în lista de Colaboratori ai Securității de pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
În ciuda acestei grave incompatibilități cu slujirea de preot al Bisericii, cei doi preoți nu numai că nu au fost îndepărtați din ierarhia BOR, ci au fost protejați de Mitropolitul Olteniei IPS Acad. Dr. Irineu Popa, fiind netulburați atât în poziția de preoți-parohi ai unor parohii prospere din Craiova, cât și în poziția de cadre universitare ale Facultății de Teologie din Craiova, instituția de învățământ superior teologic unde cei doi foști turnători la Securitate predau lecții de teologie viitorilor preoți ai Bisericii.
Este vorba de preotul Gheorghe Zamfir și preotul Isvoranu Alexandru.
Preotul Gheorghe Zamfir a fost verificat de CNSAS în temeiul cererii nr. P 5185/09/17.11.2009 înaintată de ziarul ”Evenimentul Zilei” prin care se solicita verificarea lui, în calitate de redactor șef al Revistei Analele Universității din Craiova – Seria Teologie (conform cu prevederile art.3 lit.p din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Lg. Nr.293/2008).
Din Nota de Constatare nr. DI/1/2035/26.08.2010, reiese că pr. Zamfir Gheorghe, preot ortodox în comuna Țuglui (Dolj), a fost recrutat în ziua de 30.11.1982 de către Inspectoratul Județean de Securitate Dolj. Motivele recrutării: în comună domiciliază mai multe persoane cunoscute cu antexedente politice, ca legionari ori membri ai fostelor partide politice, rude ale unor elemente fugite din țară, peste 40 de persoane cadre didactice și medicale care lucrează în comună, dar fac zilnic naveta de la Craiova și în rândul cărora se lansează zvonuri tendențioase. Necesitatea recrutării: a se supraveghea informativ aceste categorii de persoane, a se identifica sursa zvonurilor.
La data respectivă, pr. Zamfir Gheorghe semnează un Angajament de colaborare cu Securitatea și primește numele conspirativ de „Grecu Gheorghe”.
Calitatea de colaborator al Securității a fost stabilită pentru pr. Zamfir Gheorghe prin Sentința Civilă Nr.7330 a Curții de Apel București, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă Nr.3501/19.03.2013, prin respingerea recursului ca nefondat la Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M.O. Nr. 1305 / 25.11.2015.
O sinteză a grozăviilor comise de pr. Zamfir Gheorghe, în calitate de colaborator al Securității comuniste, însoțită posibil de mărturii ale unor persoane din comunitate, vom prezenta în episodul următor. Spunem doar că acesta s-a folosit de calitatea de preot pentru a obține de la proprii enoriași informațiile cerute de Securitate ori pentru a raporta Securității afirmațiile anti-comuniste făcute de un confrate preot.
Preotul Isvoranu Alexandru a fost verificat de CNSAS în temeiul cererii nr. P 5185/09/17.11.2009 înaintată de ziarul ”Evenimentul Zilei” prin care se solicita verificarea lui, în calitate de redactor redactor al Revistei Analele Universității din Craiova – Seria Teologie (conform cu prevederile art.3 lit.p din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Lg. Nr.293/2008).
Din Nota de Constatare nr. DI/1/2035/26.08.2010, reiese că pr. Isvoranu Alexandru, în calitate de preot spiritual (persoana care se ocupă de îndrumarea duhovnicească și de disciplina elevilor de seminar teologic; n.red.) la Seminarul Teologic Mofleni, a fost recrutat la data de 30.07.1981, de către Inspectoratul Județean de Securitate Dolj. Motivul recrutării: încadrarea informativă a elevilor și profesorilor de la Seminarul Teologic Mofleni, precum și de la Școala de cântăreți bisericești, ambele instituții fiind în raza municipiului Craiova.
La data respectivă, pr. Isvoranu Alexandru a semnat un Angajament de colaborare cu Securitatea și primește numele conspirativ de „Popescu Eugen”. Datorită activității bogate și eficiente, pr. Isvoranu Alexandru este trecut, la data de 23.02.1985, din categoria informatorilor, în cea a rezidenților (rezident = coordonatorul unei rețele de informatori ai Securității; n.red.).
Calitatea de colaborator al Securității a fost stabilită pentru pr. Isvoranu Alexandru prin Sentința Civilă Nr.6772 a Curții de Apel București, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, la data de 10.01.2012, publicată în M.O. Nr. 704 / 09.07.2015.
O sinteză a grozăviilor comise de pr. Isvoranu Alexandru, în calitate de colaborator al Securității comuniste, însoțită posibil de mărturii ale unor foști absolvenți ai Seminarului Teologic Mofleni, vom prezenta în episodul următor. Spunem doar că faptele comise de pr. Isvoranu Alexandru, în calitate de colaborator al Securității, sunt chiar mai înfiorătoare decât nemerniciile comise de celălalt colaborator al Securității, pr. Zamfir Gheorghe, aceasta datorită faptului că pr. Isvoranu Alexandru, ca rezident al Securității, a organizat și coordonat o rețea de informatori formată din elevi ai Seminarului Teologic din Mofleni.
Altfel spus, deși deținea funcția de preot spiritual și avea datoria de a îndruma duhovnicește pe elevi, conform cu morala creștină, pr. Isvoranu Alexandru a decis să-și corupă moral elevii și să-i transforme în delatori, în instrumente ale macabrului mecanism de teroare și crimă al Securității comuniste.
În prezent, cei doi foști colaboratori ai Securității comuniste se regăsesc, cum spuneam, printre preoții respectați ai Craiovei, slujind în două dintre parohiile prospere ale orașului și fapt extrem de grav, se numără printre cadrele didactice ale Facultății de Teologie Ortodoxă din Craiova.
Astfel, conform site-ului acestei facultăți, pr. Zamfir Gheorghe deține funcția didactică de conferențiar universitar, iar pr. Isvoranu Alexandru deține funcția didactică de profesor universitar, ambii fiind doctori în Teologie.
Avem informația că Mitropolitul Olteniei, Acad. Dr. Irineu Popa a fost informat în timp util despre calitatea de turnători la Securitate a acestor doi principali colaboratori ai săi – atât la nivelul Facultății de Teologie din Craiova, cât și la Centrul Eparhial, unde pr. Zamfir Gheorghe a deținut mai mulți ani funcția de Consilier adminstrativ.
Este șocant faptul că Mitropolitul Olteniei a refuzat, a amânat ani în șir adoptarea măsurilor canonice necesare pentru îndepărtarea celor doi foști colaboratori ai Securității măcar din zona de elită a Bisericii, așa cum este sau ne-am aștepta să fie învățământul teologic universitar, dacă nu din rândul clerului ortodox. Șocant și grav pentru că informația oficială despre colaborarea cu Securitatea a celor doi preoți (constatarea de către instanța de judecată) este veche de peste 4 ani, știut fiind faptul că un membru al clerului nu se poate prezenta într-o instanță civilă de judecată, fără încuvințarea ierarhului căruia îi este subordonat.
O atitudine foarte bizară pentru calitatea de ierarh al lui Hristos și cu consecințe mult mai grave decât aceea de a proteja pe nedrept un creștin ortodox care a comis sperjur, a trădat credința ortodoxă și a devenit mason, așa cum a încercat să facă Mitropolitul Olteniei, Acad. Dr. Irineu Popa în cazul consilierului municipal PSD Dindirică Lucian Costin, fostul absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din Craiova devenit membru al Francmasoneriei.
O atitudine care jignește cumplit atât pe cei care au suferit ori au avut adolescența pervertită din cauza activității informative a celor cei doi preoți în slujba Securității, cât și memoria celor asasinați în Decembrie 1989 și a mărturisitorilor creștini români schingiuiți și asasinați în închisorile și lagărele de exterminare comuniste, mărturisitori pe care – ironie cinică a timpurilor noastre – Patriarhia Română tocmai i-a comemorat, la nivel național, în acest an de grație 2017 de la Hristos…
Post-scriptum: au fost cerute pozițiile oficiale despre situația celor doi preoți – în ambele calități de preoți și cadre universitare – la instituțiile în care aceștia activează. În episodul următor, vom prezenta o analiză a documentelor care ne-au fost comunicate.
(Va urma)
