Nicușor Bancu, fotbalist promițător al Universității Craiova, s-a rupt în meciul de Cupă cu Viitorul Constanța. Fractură de tibie și peroneu! În istoria Craiovei, Bancu intră alături de Cămătaru și Săndoi. Iar agresorul său, Șeroni, alături de Ștefan și Petrache.
Fără Cami, România a pierdut cu Irlanda de Nord
Dacă nici Google nu știe de cumplita accidentare suferită de Rodion Cămătaru în toamna lui 1985, cine ar mai putea ști? Poate Cămătaru. Nu, culmea, nici el nu mai ține minte! Într-un interviu recent dat săptămânalului Maxima Sport, Cămătaru susține că robustețea sa fizică l-a ferit de vreo accidentare gravă în întreaga carieră. Ei, iată că noi cunoaștem mai multe și decât Google, și decât cel în cauză.
De când s-a ivit în fotbal, Cămătaru n-a suportat jambierele trase până sub genunchi și implicit apărătoarele gleznelor prinse sub ele. Purta fie jambierele suflecate până cu o palmă deasupra marginii de la gheată, fie șosete. În ziua de azi, nu ți-ar permite regulamentul să procedezi așa… Ca pivot, Cămătaru s-a expus meci de meci crampoanelor adverse. Zece ani de zile n-a pățit nimic.
Accidentul teribil s-a petrecut la 28 septembrie 1985, în a opta etapă de campionat, la Pitești. Ștefan, fundaș masiv și dur de la FC Argeș, l-a rupt pe Cami. Fractură de tibie și peroneu. Și Argeșul a mai și câștigat, 2-1. La câteva zile după acest meci, U Craiova a jucat returul cu AS Monaco, în Cupa Cupelor, după ce pierduse cu 2-0 acolo. Fără Cămătaru, a izbutit o calificare miraculoasă, 3-0, marcând Geolgău de două ori și Bâcu (din penalti). În turul următor, cu Dinamo Kiev, evident, tot fără Cami, 2-2 pe Central și 3-0 pentru ei acolo. Probabil că Știința n-ar fi reușit mult mai mult nici cu vârful ei de bază pe teren, Dinamo Kiev fiind o superechipă care în finala Cupei Cupelor din acea ediție s-a distrat cu Atletico Madrid, 3-0.
Nu putem ști însă niciodată dacă nu cumva șederea pe bară a lui Cămătaru a privat România de calificarea la Mondialul din Mexic, din 1986. România, antrenată de Mircea Lucescu, a avut meciul decisiv cu Irlanda de Nord, pe „23 August“, la 16 octombrie 1985. A dominat sufocant, a ratat ocazii uluitoare, dar oaspeții au câștigat cu 1-0. Un scor egal ar fi calificat naționala noastră…
În retur, când FC Argeș a venit să joace la Craiova, a venit fără killerul Ștefan, temându-se că prezența lui ar inflama publicul oltean și cine știe ce s-ar fi putut întâmpla. Cămătaru a stat în afara terenului șase luni de zile. A reintrat la jumătatea returului. În aceea ediție, în care Universitatea a încheiat pe locul 3, a jucat 16 meciuri și a înscris 8 goluri. Din campionatul următor s-a transferat la Dinamo București.
Săndoi tocmai se pregătea pentru prima ligă a Franței…
Antrenată de Marian Bondrea, Universitatea a încheiat pe locul 3 campionatul 1992-93 și s-a calificat în finala Cupei României, jucată la București, pe „23 August“, cu Dacia Unirea Brăila, divizionară A. Către finalul finalei, la 2-0 pentru ei (goluri Vasc și Craioveanu), craiovenii au avut o lovitură liberă de la peste 20 de metri de poarta brăileană. Craioveanu i-a mișcat mingea șuteurului Săndoi, care a tras să rupă plasa. N-a reușit: un adversar, Petrache, a zbughir-o din zid și a sărit la disperare cu talpa înainte. Săndoi s-a înfipt cu glezna în blocajul lui și a părăsit stadionul pe targă, având ca destinație spitalul de lângă un alt stadion, al lui Dinamo: Spitalul de Urgență.
Săndoi era om de lot național, nu titular de drept. În preliminariile CM din 1994, din SUA, jucase un meci, cu Cipru. Poate c-ar mai fi prins din partidele decisive din toamna lui 1993 și sigur ar fi intrat în lotul deplasat de România la turneul final. Cert e că Săndoi a ratat un transfer deja antamat: în prima ligă franceză, la Rennes.
Accidentarea lui Săndoi a fost mai urâtă decât a lui Cămătaru. În tot sezonul 1993-94, n-a jucat măcar un meci de campionat. A reintrat la Universitatea în ediția următoare, 1994-95, nici măcar din prima etapă, a încheiat campionatul la Craiova (pe locul 2) și după aceea s-a transferat în Franța, dar nu în prima ligă, ci într-a doua, la SCO Angers. La națională, meciul contra Ciprului, din 1993, a rămas ultimul pentru Săndoi: al 30-lea.
