În deja faimosul Hall of Fame creat de FCU Craiova, Adrian Păunescu a intrat în prima tranşă, alături de alţi 18 oameni, majoritatea fotbalişti, care-şi leagă pregnant numele de istoria echipei craiovene. Adrian Poetul Minune, mare susţinător al ei, i-a făcut şi imn, cel cunoscut drept Oltenia, eterna Terra Nova.
Încă nu treminaseră toate publicaţiile de sport să răspândească ştirea privind personalităţile care au primit câte o stea în Sala Faimei, că se apropia inaugurarea ultimei versiuni a stadionului Rapid şi, cel puţin la Digi Sport, zi de zi răsuna imnul cu „Suntem peste tot acasă,/ Porţile ni se deschid”. Iar la data fericitului eveniment, rapidiştii au prezentat „Galeria din cer” din care evident că n-a lipsit autorul versurilor citate mai sus: Adrian Păunescu.
Cui i-o face azi galerie din cer Adrian Păunescu la un meci Rapid – FCU? Dar Rapid – CSU?
Când a murit Adrian, Universitatea Craiova nu se scindase. După schismă, CSU, pe când încă nu promovase-n prima ligă, în 2013, a anunţat cu mândrie că Andrei Păunescu i-a cedat cu titlu gratuit imnul Cântec pentru Oltenia. Doar că „Oltenia, eterna Terra Nova/ Un cântec are astăzi şi-n priviri” răzbate de zor pe stadion, prin vocea lui Ciri Mayer, şi la meciurile lui FCU. Am scotocit şi ne-am luminat, Andrei Păunescu are o declaraţie din 2021 pe Sport.ro: „Din punctul meu de vedere imnul poate fi cântat atât la meciurile disputate de CS Universitatea Craiova, cât şi la cele ale FC Universitatea Craiova 1948”. Frumos din partea vlăstarului păunescian, îl credeam mai hrăpăreţ. Probabil că şi Mihai Rotaru, şi Adrian Mititelu ar fi plătit pentru exclusivitate.
Să vedem cum rămâne cu disputa între Universităţile din Craiova şi Rapid.
Adrian a ţinut de copil cu Ştiinţa. În poezia Craiova, my love, zugrăvind viaţa sa de licean în Craiova, zice: „Apoi merg să strig Haide U!/ Merg la stadion”. Se petrecea asta în 1956-57. Incredibil vizionar, credeaţi cumva că degeaba i-am zis noi Poetul Minune? Striga omul „Haide U!” când mai era un deceniu până ca Ştiinţa să devină Universitatea.
În Flacăra, săptămânal pe care l-a condus, şi-n alte publicaţii, AP şi-a manifestat dragostea faţă de echipa craioveană, care a culminat cu perioada Titi Teaşcă (ediţia 1976-77), antrenor pentru care făcuse o imensă pasiune. Nu acelaşi lucru se poate spune despre fotbaliştii şi conducătorii Universităţii, care au izbutit să-l mazilească pe istericul antrenor. Asta a curmat iubirea păunesciană pentru campioana unei mari iubiri, lucru pe care bosul de la Flacăra l-a făcut public. La doi ani şi ceva după aceea, Craiova a eliminat-o pe Leeds şi Păunescu a zis că-n definitiv echipa nu avusese sub Teaşcă asemenea performanţe şi trecutul recent merită uitat. Doar că el îşi începuse coabitarea cu o echipă din divizia B:
„Rapid nu-i echipă de fotbal,
Rapid este noapte și zi,
Rapid e o stare de spirit,
Rapid e un mod de a fi.
Rapid e refuzul stagnării,
Rapid nu-i căruță de blegi,
Rapid este nonconformismul,
Rapid e că poți să alegi.
Rapid e istoria simplă,
Rapid este dreptul la nu,
Rapid e puterea mulțimii,
Rapid este eu, el și tu.
Rapid nu-i iubire comodă,
Rapid e un club de săraci,
Rapid e o stea populară,
Rapid nu-ți dă dreptul să taci.
Rapid este geniul ieftin
Și pacea modestului blid,
De-aceea și astăzi, și mâine
Eu țin cu cei mulți: Hai Rapid!”
Sunt prea puţin cunoscute versurile acestea, puse şi ele pe muzică, dar necântate de publicul giuleştean. E şi normal, cum să cânte o galerie despre „pacea modestului blid” şi cum să pronunţe „geniul” în trei silabe, cum o impune metrica, în loc de două?
Proaspăt rapidistul Adrian a dat însă lovitura cu „Suntem peste tot acasă”, pus pe muzică şi intrepretat de Victor Socaciu. Se întâmpla asta în 1980.
La începutul anilor 80, Cenaclul Flacăra a căpătat o anvergură uriaşă. Înaintea meciului cu Bayern (martie 1982), Cenaclul a lansat la Craiova, la Polivalentă, un cântec-efemeridă, valabil doar pentru acel meci. Ultima lui strofă:
„Bayern, Bayern Munchen, bine ai venit,
Pregăteşte-ţi sacul pentru găurit
Şi la despărţire mergeţi sănătoşi
C-un import de goluri din judeţul Dolj.”
Au mers bavarezii sănătoşi c-un export de goluri în judeţul Dolj, Păunescu a mers mai departe cu Cenaclul, iar după un an a pus în circulaţie, înaintea marii bătălii cu Kaiserslautern, piesa cu eterna Terra Nova, rămasă imn şi-n ziua de azi. Chiar în acea ediţie fotbalistică, 1982-83, a revenit Rapidul în A, după 6 ani, aşa că-n campionatul următor au pornit la drum în prima divizie două echipe cu imnuri de Adrian Păunescu. Rapid bătea Craiova la numele compozitorului-interpret: Victor Socaciu e, orişicât, altceva decât Valeriu Penişoară, pe care publicul nu-l ştie decât după „Oltenia, eterna Terra Nova”.
Apropo, sunt unele asemănări între imnul Universităţii şi actualul imn de stat. Nimeni (în afară eventual de Ciri Mayer) nu ştie pe de rost mai mult decât primele două strofe şi e cunoscut sub alt titlu decât originalul: „Oltenia, eterna Terra Nova” în loc de „Cântec pentru Oltenia”. Poemul lui Andrei Mureşanu săltat la rang de imn al României nu se cheamă „Deşteaptă-te, române”, cum crede majoritatea, ci „Un răsunet”.
