Din noianul de știri publicate recent în presa online din România, un titlu ne-a atras atenția, îndemnându-ne să parcurgem cu interes un articol publicat în de BANAT.ro. Sub titlul “Rara avis”. Primăria Timişoara câştigă defintiv procesul cu Ioan Gârboni, fostul manager al Filarmonicii Banatul” (vezi link), articolul respectiv nu pare să suscite curiozitatea opiniei publice din Craiova, putând lesne a fi clasat în categoria scrierilor irelevante despre “alții” și “problemele lor” care nu au nicio tangență cu realitatea cotidiană a urbei noastre.
Și totuși, Ioan Gârboni, numele persoanei menționate în titlul articolului, are o rezonanță “deontologică” aparte în contextul concursului antologic de proiecte de Management pentru Filarmonica “Oltenia” Craiova, organizat de Primăria Municipiului Craiova în anul 2017. Ce legătură are Ioan Gârboni (fostul manager al Filarmonicii “Banatul” Timișoara) cu Gabriel Zamfir (fostul manager al Filarmonicii “Oltenia” Craiova)?
Fără a pretinde că deținem explicații exhaustive, perdantul procesului cu Primăria Municipiului Timișoara, Ioan Gârboni, se poate făli, printre altele, că a fost membru în faimoasa comisie care l-a “consacrat” pe plagiatorul Gabriel Zamfir în funcția de manager al Filarmonicii “Oltenia”, girându-i proiectul elucubrant despre care s-a discutat, s-a comentat și s-a scris la vremea respectivă (vezi link).
Pretențiosul evaluator Ioan Gârboni a închis ochii și și-a închis și mintea atunci când a “validat” inepții, precum: “Pentru perioada 2013-2015, Filarmonica va avea urmatoarele obiective specifice:”, deși documentul vizează perioada 2017 – 2022; “In cele doa structuri vor fi prezenti directorul artistic si directorul administrativ, sefii de birouri, precum si coordonatorii artistici ai compartimentelor esentiale ale teatrului (cor, orchestra, solisti, balet.), când este evident că cel care a semnat proiectul de management pentru Filarmonica “Oltenia”, Gabriel Zamfir, a confundat instituția pentru care a candidat cu o alta, cu profil diferit, respectiv “teatru”.
Concret, este vorba despre fostul Teatru Liric “Elena Teodorini”, metamorfozat între timp în Opera Română Craiova (2013), manageriat/ă de peste un deceniu (dacă nu cumva ne joacă feste memoria) de Big Brother-ul omniscient Antoniu (a.k.a. Toni), întâiul pi(l)on de bază și de vază al famigliei Zamfir. Antoniu Zamfir? Fost și președinte al Asociației “Craiova, Capitală Europeană a Culturii” (vezi link).
Analog “modelului” său inspirațional Ioan Gârboni, Gabriel Zamfir își decantează în instanță frustrarea capitală de a nu mai fi manager (șef) la filarmonică. De altfel, ex-managerul Gabriel Zamfir a afirmat, în articolul amintit (vezi link), că s-a inspirat pentru proiectul de management desemnat câștigător în 2017 “atât din proiectul fratelui său de la Opera Română, dar și din cel al lui Ioan Gârboni, directorul Filarmonicii din Timișoara”.
Și asemenea lui Ioan Gârboni, Gabriel Zamfir se răfuiește cu ordonatorul principal de credite, în cazul de față – PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CRAIOVA PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA (vezi link).
În acest sens, așteptăm deznodământul în cazul Zamfir Gabriel versus PMC, repetându-ne în gând proverbul antic: “Fiecăruia i se dă o cheie către rai. Aceeași cheie deschide și porțile iadului”.
Supărat foc că nu-și mai poate zornăi numele și gradul universitar pe afișele Filarmonicii “Oltenia” (nu am observant nicăieri pe posterele marilor sau mai micilor orchestre filarmonice din întreaga lume trecut numele managerului/directorului acestora), Gabriel Zamfir se resemnează să-și audă strigat numele în instanță. Este și aceasta o modă în ceea ce-l privește: “Nomina stultorum parietibus haerent”.
