Undeva în centrul vechi al Craiovei ședea până nu demult o căruță de asemenea veche. Într-o bună zi, Romeo Tiberiade, starostele Partidei Romilor pe Dolj, a pus pe facebookul său poza de mai jos, cu explicația: „Iată cum a ajuns căruța mea, care are o vechime de peste 70 de ani. Cei care sunt dornici să o achiziționeze, ne pot contacta“.
Va să zică, decorațiunea urbană era donația către municipalitate a lui Romeo, care n-o mai putea folosi în scop personal, fiindcă-n Craiova nu mai au voie să circule atelaje trase de cai sau boi, iar singure nu pot circula. S-a supărat omul că golanii îi vandalizaseră vehiculul. Ba nu, haideți să schimbăm acest tocit cuvânt, mai au și alte popoare migratoare meritele lor: i-l hunizaseră.
Câteva zile, locul a stat gol, încât ne-am gândit c-o fi cumpărat căruța un țăran sau un colecționar. Când, deodată, ea a reapărut cu niște blăni schimbate, zdravăn bătute-n cuie (cu excepția celei mici, din dreapta jos), nu-i dai mai mult de 50 de ani. Nu știm vreun popor care să fi venit să înlăture stricăciunile pe urma hunilor, nu putem spune decât așa: căruța a reapărut reparată.
Păcat că locuitorii orașului nu donează și bănci, garduri, clădiri, asfalt, tramvaie. Ar avea grijă de ele și Craiova ar arăta mai frumos.
Ș.C. & F.B.
