Lia Olguța Vasilescu s-a născut la 18 noiembrie 1974, fără să rateze nicio zi din săptămâna în curs: s-a născut luni. A găsit echipa de fotbal a orașului, Universitatea Craiova, drept deziluzie a sezonului: campioană en titre, Știința era pe locul 11, iar în ajunul nașterii Olguței tocmai luase bătaie-n deplasare de la rivala de moarte, Dinamo, liderul detașat, 1-0.
La 18 noiembrie 1974, Antonie Solomon, neavând habar că venise pe lume cea care avea să-l doboare ca primar, se dregea de mahmureală. În acte, și el are ziua de naștere la 18 noiembrie (1955), dar se pare că părinții îl declaraseră la evidența populației cu două zile mai târziu, așa că Antonie Aurică Solomon a chefuit sâmbătă și duminică, fiind prima lui aniversare pe care a plănuit-o ca om major, iar duminică seară, după meciul cu Dinamo, o mai fi băut și de necaz.
Primul meci pe Central care ar fi putut s-o aibă pe Lia Olguța-n tribună, nu neapărat cea oficială, s-a jucat în etapă intermediară (a 14-a), miercuri 20 noiembrie 1974: Universitatea a bătut cu 2-0 pe FC Argeș. Ion Oblemenco nu era stadion, ci vârf de atac. Apropo: de scurt timp debutase-n Divizia A Cămătaru, la 16 ani. În acea ediție, Craiova s-a clasat pe locul 3.
Era evident de atunci că orașul are nevoie de un stadion altcumva. Când echipa ataca înspre poarta cu tabelă de scor manuală (culme a primitivismului tehnologic!), Mitică Marcu aștepta mingea la umbra tribunei oficiale, nărav pe care avea să i-l lase moștenire lui Sorin Cârțu. O instalație de nocturnă ar fi schimbat lucrurile. În tribuna de care vorbeam, oamenii politici se călcau pe bombeuri cu gestionarii de unități Gostat. Terenul de joc era la distanță de tribune, mai ales de peluze, făcându-i pe spectatori să rostească un cuvânt asemănător cu motivul prostei vizibilități, pista.
Nu-i de mirare, așadar, că Olguța, în 43 de ani, a luat măsuri ca echipa craioveană să joace pe un stadion civilizat. Acum a fost Juventus Colentina, dar poate că fosta primăriță va avea zile (eventual, de naștere) s-o apuce și pe Juventus Torino.