Ancheta jurnalistică „Masonii din Craiova” a identificat o incompatibilitate morală cu calitatea de creștini ortodocși în care se află mai muți politicieni craioveni, care au declarat public că sunt membri ai Francmasoneriei : Cosman M. Adrian (viceprimarul PSD al Craiovei), Dindirică Lucian Costin (consilierul local PSD al Craiovei și managerul Bibliotecii Județene ”Alexandru și Aristia Aman”, absolvent al Facultății de Teologie din Craiova), Mihai Marius (consilier local PSD al Craiovei) și Sdreală Mihai Marian (consilier județean PNL).
În premieră națională, după Decembrie 1989, Patriarhia Română și-a clarificat poziția față de Francmasonerie, printr-o serie de declarații verbale și scrise oferite prin purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu ca răspuns la solicitările adresate de redacția noastră. Vă prezentăm mica poveste a dialogului pe care l-am avut cu reprezentantul Patriarhiei Române.
Hotărârea Sf. Sinod al BOR de condamnare a Francmasoneriei este în vigoare
În prima parte a dialogului nostru cu dl. Vasile Bănescu (purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române), am primit din partea acestuia un răspuns ferm și precis despre poziția Bisericii Ortodoxe Române față de Francmasonerie:
Hotărârea Sfântului Sinod al BOR din 11 martie 1937 de condamnare a Francmasoneriei și calității de francmason este neschimbată, adică este în vigoare și se aplică în Biserica Ortodoxă Română.
Altfel spus, Patriarhia Română recunoaște valabilitatea întregului conținut al acestei hotărâri sinodale și implicit, toate măsurile canonice prevăzute în textul ei:
- Apel către intelectualii care fac parte din lojile masonice să le părăsească.
- Izolarea celor care refuză să părăsească Masoneria și preferă să rămână în lojile masonice.
- Interzicerea prezenței francmasonilor la activitățile și slujbele Bisericii.
- Refuzul oficierii slujbei de înmormântare pentru francmasoni.
În temeiul acestui răspuns primit de la reprezentantul Patriarhiei Române, i-am solicitat o detaliere prin aplicarea măsurilor prevăzute în această hotărâre la cazurile identificate de redacția noastră, anume patru politicieni craioveni francmasoni aflați în incompatibilitate morală cu calitatea de creștini orotodocși, membri al BOR.
Din acest punct al discuției, informațiile pe care le-am primit (pe email) de la dl. Vasile Bănescu devin tot mai confuze, iar discursul domniei sale tot mai alambicat, epuizându-se în ceea ce îndrăznim să numim a fi o echilibristică riscantă pe „sârma” ambiguității.
Poți sau nu poți sluji la doi stăpâni, și Bisericii și Francmsoneriei?
Am trimis dl. Vasile Bănescu două întrebări prin care am încercat să clarificăm modalitatea în care va fi aplicată hotărârea Sf. Sinod al BOR de condamnare a Francmasoneriei la cazurile politicienilor craioveni francmasoni prezentați în ancheta noastră jurnalistică. Aceste întrebări au fost:
1.Se va face apel oficial (de către Patriarhia Română sau veți notifica Mitropolia Olteniei să facă apel oficial) și când anume, către masonii din Craiova, care sunt și membri ai Bisericii Ortodoxe Române, să renunțe public la apartenența la Francmasonerie, așa cum prevede hotărârea Sf. Sinod al BOR privind Francmasoneria (și cum, în epocă, s-a și întâmplat!)?
2.Dacă respectivii masoni din Craiova vor refuza să renunțe la calitatea de membru al Francmasoneriei, se vor aplica măsurile canonice prevăzute în hotărârea Sf. Sinod al BOR privind Francmasoneria, precum și cele cu privire la eretici stabilite de Canoanele Bisericii Ortodoxe (prin acestea înțelegând: izolarea lor, adică neparticiparea la acțiunile publice ale Bisericii Ortodoxe Române, excluderea lor din organizații și alte entități ale BOR, încetarea colaborării lor cu diferite entități ale BOR – publicații, ziare, facultăți și seminarii de teologie, ong-uri ale BOR etc. – interdicția de a participa la slujbele religioase oficiate de BOR, refuzul înmormântării în ritualul creștin ortodox etc.)?
Răspunsul reprezentantului Patriarhiei Române este o mostră de elegantă utilizare a tehnicilor de comunicare cu scopul de a evita răspunsuri clare și tranșante, așa cum importanța subiectului – pentru Biserică și pentru membri săi, preoți, călugări, mireni, dar și în general, pentru societatea românească – ar fi impus.
***
Spune dl. Bănescu:
„BOR lucrează în societate nu doar instituțional, ci mai ales prin persoanele care o reprezintă oficial, atât clerici, cât și laici credincioși. Aceștia pot și este firesc sa aibă contacte de natură diversă cu oricine vine spre Biserică cu buna intenție sau cu dorința de a contribui la activitatea sa în plan social, cultural și caritabil. Din această perspectivă autentic creștină, nimeni nu poate fi respins de la un dialog firesc în calitate de persoană particulară, independent de apartenența sa la un tip de organizație legal recunoscută de statul roman și care nu intră în contradicție flagrantă cu morala publică.”
Comentariul nostru:
O mare problemă în ceea ce pune dl. Bănescu este aceea că ancheta noastră jurnalistică nu se referă la persoane particulare, ci la oameni politici cu funcții publice importante în Craiova (viceprimar, consilieri locali, manager de instituție de cultură). Acești politicieni și-au recunoscut oficial și public, prin declarațiile de interese, apartenența la Francmasonerie, gest a cărui semnificație este clară: domniile lor își asumă ca persoane publice, nu doar ca persoane particulare, calitatea de membri ai Francmasoneriei.
Deși creștini ortodocși prin Botez (iar unul dintre personaje, anume dl. Dindirică Lucian Costin, este mai mult decât un simplu creștin, domnia sa fiind absolvent de seminar teologic și al Facultății de Teologie din Craiova, implicit cunoscător în detaliu al Canoanelor Bisericii), acești politicieni au decis să devină Francmasoni. Dacă în planul vieții spirituale se complac într-o incompatibilitate morală (aberația creștin mason!) și își recunosc public această dualitate, ce garanții avem că activitatea lor politică, în slujba cetățenilor, va fi una morală?
Prin urmare, cazurile prezentate de noi sunt de interes public și solicită ierarhilor BOR o reacție clară din perspectiva faptului că un creștin ortodox care este conducător politic al comunității trebuie îndrumat de ierarhul locului să urmeze și să aplice Învățătura de credință și Canoanele Bisericii în activitatea sa de slujire a binelui public. Ceea ce, se pare, Patriarhia Română, alături de Mitropolia Olteniei, refuză să o facă…
***
Spune dl. Bănescu:
„Acele persoane care aleg să adere la o entitate juridică oficială (politică sau de altă natura), dacă sunt autentic creștine, își ghidează totuși viața privată după repere stabilite în cadrul Tainei Spovedaniei împreună cu duhovnicul lor, singurul care are acces la miezul sufletesc al celui care se mărturisește și cere povățuire morala. Așadar, Biserica nu poate cere excomunicarea cuiva din cadrul ei menit creșterii duhovnicești, fără ca cineva sa se întoarcă fățiș împotriva învățăturii sale de credință.”
Comentariul nostru:
În primul rând, dialogul nostru cu dl. Bănescu nu are ca subiect o banală entitate juridică oficială, cum insistă domnia sa să o definească indirect, ci vorbim despre Francmasonerie, o organizație despre care hotărârea Sf. Sinod al BOR din 11 martie 1937 spune foarte clar, cităm:
„Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului, ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu.
Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal, deosebit de lume şi ideea omului ca persoană deosebită, destinată nemuririi.
Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voită de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă, care a cultivat întotdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă, pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.”
Textul hotărârii Sf. Sinod al BOR de condamnare a Francmasoneriei impune o atitudine clară, fără echivoc, în chestiunea relațiilor cu această organizație și implicit, a apartenenței unui creștin ortodox la Francmasonerie, atitudine generată de caracterul anticreștin evident al învățăturilor francmasonice.
În al doilea rând, observăm insistența dl. Bănescu asupra chestiunii numite „viața privată”. Noi nu mai insistăm, am arătat în primul comentariu că în ancheta noastră jurnalistică nu am discutat și nu vom discuta despre viața privată a politicienilor masoni craioveni. Dimpotrivă, noi avertizăm despre faptul că melanjul spiritual în care aceștia se află pune sub semnul întrebării necesara moralitate a prezenței lor publice de conducători ai comunității noastre.
În al treilea rând, dl. Bănescu se referă la o viața privată (ghidată după Sf. Spovedanie) separată de viața publică, o realitate care este de neacceptat pentru un creștin ortodox. Cum poate un om să fie mason în ziua de sâmbătă, participând la adunările din Templul Masonic, iar duminica să fie creștin-ortodox, participând la Sf. Liturghie? O asemenea dedublare este mai mult decât fariseică și probabil că se regăsește în zona patologicului…
Dacă vorbim totuși despre Sf. Spovedanie, să ne reamintim că în rânduiala acesteia, cel care se spovedește este întrebat, printre altele, de duhovnic, dacă respectă cele 10 porunci, dintre care primele trei dovedesc limpede incompatibilitatea dintre calitatea de creștin și cea de francmason:
„1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine. 2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemanăre, nici să te inchini lor. 3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.”
Deși nu avem nivelul de pregătire teologică al dl. Bănescu, totuși avem suficientă informație despre teologia ortodoxă încât să înțelegem faptul că Marele Arhitect la care se închină francmasonii este „un alt dumnezeu”, este „chip cioplit și asemănare”, iar venerarea lui înseamnă „a lua numele lui Dumnezeu în deșert”.
În al patrulea rând, considerăm că apartenența la Francmasonerie a unui creștin este o evidentă întoarcere fățișă împotriva învățăturii de credință a Bisericii, iar acest fapt reiese foarte clar atât din ceea incompatibilitatea conceptelor spirituale ale Francmasoneriei cu Dogmele și Canoanele Bisericii, cât și din textul de condamnare a Francmasoneriei adoptat de Sf. Sinod al BOR. Acest adevăr este de necontestat…
***
Spune dl. Bănescu:
„Toți cei care respectă credința creștină în conținutul ei, manifestându-și public și privat atașamentul față de valorile sale, rămân membrii ai Bisericii. Alegerile morale sau de altă natura pe care le face un creștin sunt, în principiu, rodul discuțiilor cu duhovnicul său, nu cu o instituție.”
Comentariul nostru:
În primul rând, da, suntem de acord cu ce spune dl. Bănescu: „Toți cei care respectă credința creștină în conținutul ei, manifestându-și public și privat atașamentul față de valorile sale, rămân membrii ai Bisericii.” Ne întrebăm însă cum respectă credința creștină, în conținutul ei, un francmason care se închină la Marele Arhitect, știut fiind că un creștin ortodox se închină lui Dumnezeu, Unul în Ființă și întreit în Persoane, Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt?
Ne întrebăm iarăși, cum își manifestă public un francmason atașamentul față de valorile Bisericii, când tot public, el și-a asumat, în scris, apartenența la Francmasonerie, organizație care promovează valori anticreștine și care este condamnată de Sf. Sinod al Bisericii?
În al doilea rând, observăm o bizară separare pe care o face dl. Bănescu între duhovnic și Biserică (pe care dl. Bănescu se pare că o reduce la dimensiunea unei instituții lumești). Preotul duhovnic este reprezentatul Bisericii și martorul în fața lui Hristos la mărturisirea pe care o face cel care se spovedește. Alegerile morale pe care le face creștinul sunt deci, rodul relației sale cu Biserica, care este „obștea celor care s-au botezat, au crezut, cred si mărturisesc pe Iisus Hristos de Fiu al lui Dumnezeu si Mântuitor.” (Catehismul Ortodox)
Prin urmare, alegerile morale pe care le face un creștin, ca membru al Bisericii, nu pot fi în contradicție cu învățătura Bisericii și nu pot permite acestuia o dedublare imorală: membru al Bisericii și în același timp, membru al Francmasoneriei.
***
Spune dl. Bănescu:
„Hotărârea Sf. Sinod din 1937 rămâne neschimbata, fără ca acest lucru sa implice astăzi o imixtiune a Bisericii in sfera privată a unei persoane, a drepturilor și libertăților ei. Hotărârea respectiva indica și azi faptul ca BOR nu are nicio relație de colaborare cu Francmasoneria, rațiunile și viziunile fondatoare ale celor doua instituții fiind total diferite și ireconciliabile.”
Comentariul nostru:
În primul rând, salutăm faptul că reprezentantul Patriarhiei Române clarifică negru pe alb relația dintre BOR și Francmasonerie: „BOR nu are nicio relație de colaborare cu Francmasoneria, rațiunile și viziunile fondatoare ale celor doua instituții fiind total diferite și ireconciliabile.”
Spunem doar că orice instituție este formată din oameni, iar în speța de față, avem pe de o parte, o instituție formată din creștini, iar pe de altă parte, o instituție formată din francmasoni. Dacă la nivel de comunități umane, cele două instituții au rațiuni, viziuni fondatoare diferite și ireconciliabile, fapt care nu permite vreo relație de colaborare, cu atât mai mult calitatea de creștin este ireconciliabilă cu calitatea de francmason.
Prin urmare, firesc ar fi fost ca Patriarhia Română și Mitropolia Olteniei să solicite politicienilor craioveni aflați în „dedublare” spirituală să aleagă între cele două calități spirituale: rămân francmasoni sau renunță la Francmasonerie și se reîntorc în sânul Bisericii.
În al doilea rând, considerăm bizară, dacă nu chiar aberantă, interpretarea dl. Bănescu cum că aplicarea hotărârii Sf. Sinod al BOR de condamnare a Francmasoneriei ar însemna „o imixtiune a Bisericii in sfera privată a unei persoane, a drepturilor și libertăților ei.” Hotărârea Sf. Sinod pe de o parte, se referă la viziunea BOR despre ce reprezintă Francmasoneria (pe care o consideră o organizație anticreștină), iar pe de altă parte, stabilește măsurile care trebuie luate față de membrii Bisericii care s-au rătăcit în Francmasonerie, aceste măsuri nu se referă la persoane din afara Bisericii.
Dacă dl. Bănescu consideră că aceste măsuri duhovnicești care vizează, insistăm, membri Bisericii, sunt o imixtiune în sfera privată a unei persoane etc., atunci se poate ajunge la concluzia aberantă că și Sf. Spovedanie este o astfel de imixtiune nepermisă, că doar acolo preotul duhovnic rânduiește norme de viață, de comportament etc., uneori în cele mai mici detalii, pentru îndreptarea duhovnicească a celui care se spovedește.
***
Spune dl. Bănescu:
„Patriarhia Romana, in virtutea respectării riguroase a autonomiei eparhiale, nu se implica in strategia de desfășurare a activităților social-culturale ale Mitropoliei Olteniei care, in deplina libertate, alege sau nu sa colaboreze cu anumite persoane.”
Comentariul nostru:
Observăm că dl. Bănescu nu renunță la vechea metodă folosită de înaintașii domniei sale, în funcția de purtător de cuvânt al Patrirhiei Române, anume: „ce fac ierarhii în eparhiile lor, e problema lor, noi nu ne băgăm”.
Credem că este bizar ca o entitate de mărimea și importanța Bisericii Ortodoxe Române să nu aibă un mecanism unitar de interacțiune cu comunitatea și mass-media în chestiuni care țin de aplicarea Învățăturii de credință, a Dogmelor și Canoanelor Bisericii, mai ales că acestea trebuie respectate în același conținut oriunde în cuprinsul Bisericii, inclusiv de către Mitropolia Olteniei. Credem că Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, chiar dacă nu are atributele unui papă, beneficiază totuși de suficientă putere duhovnicească pentru a atenționa, cu frățească dragoste, un ierarh care este în pericol de a provoca tulburare în rândul credincioșilor. Dacă ar fi altfel, ar însemna că Biserica Ortodoxă Română nu mai este un organism unitar, ci s-a sfărâmițat în grupuscule organizate în jurul intereselor ierarhilor locali.
În finalul dialogului, dl. Vasile Bănescu își exprimă „regretul de a nu va putea oferi răspunsuri doar cu “da” sau “nu” și ne avertizează că „un alt răspuns in viitorul imediat este exclus.”
Noi doar îi mai reamintim dl. Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, o învățătură a lui Iisus Hristos: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Sfânta Evanghelie după Matei V, 37)
(VA URMA)
