Din capul locului precizez că subsemnatul semnatar al rândurilor de mai jos nu am intenţia câtuşi de puţin să intru în „tehnicalităţi“ juridice mai mult sau mai puţin digerabile, deşi poate ar fi necesară şi o asemenea abordare, astfel încât voi intra direct în subiect. Iată:
Viziunea modernă asupra drepturilor omului a început cu adevărat odată cu constituirea Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) în 1945. Unul dintre principalele scopuri ale O.N.U. este promovarea și încurajarea „respectului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.”
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (D.U.D.O.) din 10 decembrie 1948, emitent O.N.U., publicat în Broşura din 10 decembrie 1948, a fost adoptată, nota bene, şi de România (chiar dacă nu din prima fază, ţinând seama, evident, de contextual istoric şi geopolitic al momentului).
Citez de mai jos din amintita Declaraţie:
…
Art. 16
- Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
- Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.
- Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
…
Recenta adoptare în Camera Deputaților a proiectului de Lege privind modificarea art. 48 alin. 1 din Constituție în sensul copierii în actul constituțional a definiției căsătoriei deja existente de nişte zeci de ani în D.U.D.O. şi de câțiva ani în Codul civil, a provocat o nouă dezbatere juridică pe tema obiectului acestei revizuiri.
Însă, dacă urmările manipulării termenilor nu ar fi dramatice în conștiința românilor, s-ar putea desigur spune că este doar o altă dezbatere spumoasă, un nou prilej de nesfârșite interpretări juridice la care toată lumea (zice că) se pricepe. Situația este însă tristă cu atât mai mult cu cât, inclusiv în mediul juridic, regăsim urmele acestei manipulări mediatice.
În ce constă manipularea? Nu definiția familiei face obiectul acestei revizuiri, ci căsătoria. Potrivit art. 48 alin. 1 din Constituția în vigoare azi, căsătoria este definită prin folosirea terminologiei care trimite la consimțământul liber „între soți” iar potrivit disp. art. 259 alin. 1 Cod Civil, terminologia folosită raportat la căsătorie ca uniune liber consimțită ce stă la baza familiei este aceea de „între un bărbat și o femeie.” În D.U.D.O. situaţia este de asemenea clară şi fără echivoc.
În aceste condiții, fiind vorba despre o chestiune aproape tehnică de translatare a definiției căsătoriei din Codul Civil şi D.U.D.O. în Constituție, iniţiativa privind această modificare a primit inclusiv avizul constituțional dat de către Curtea Constituțională prin Decizia 580/20.07.2016. În considerentele acestei Decizii – obligatorii, de altfel, potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 – „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.
…și continuă Curtea Constituțională – îndrăznim să spunem uimiți – aproape inutil pentru aceia care se indignează față de recenta adoptare în Camera Deputaților fără să fi citit în prealabil această decizie a Curții Constituționale prin care a fost avizată propunerea legislativă ce face obiectul acestei iniţiative cetățenești, „în anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepțiunea sa tradițională de uniune între un bărbat și o femeie”.
Bref: Mai trebuie referendum ?
