Sâmbătă, 13 decembrie, a avut loc Balul Vienez dedicat Partenerilor Asociaţiei “Craiova Capitală Culturală Europeană 2021”, la Restaurant Oltenia Ballroom. Evenimentul s-a organizat în întregime cu ajutorul sponsorilor şi a fost gândit “să aducă alături, într-un cadru deosebit, primii parteneri ai Asociației „Craiova Capitală Culturală Europeană 2021”, dar și potențiali noi parteneri, dornici să susţină acest proiect”.
Am ajuns la restaurant în jur de ora 19. 15, alături de câţiva colegi din presă. După ce ne-am lăsat catrafusele la garderoba, am intrat în sala imensă, decorată cu bun gust, simplu, fără stridenţe supărătoare. Şi totuşi, de câte ori păşesc într-o sală atât de mare, nu ştiu de ce mă simt ca Alice în Ţara Minunilor. Adică am senzaţia aceea puternică că mă “micesc”, că devin invizibilă. Nu am timp să mă gândesc prea mult la asta, pentru că îmi atrage atenţia pianistul care traduce nişte note triste, mi se pare mie. Îmi place şi că cei care servesc la masă poartă mănuşi albe şi au o ţinută impecabilă. Mă obligă şi pe mine să-mi îndrept coloana. Deocamdată nu au ajuns toţi invitaţii, e doar presa pe aici, aşa că avem timp să bem o cafea, să mai schimbăm o vorbă. Ah, lângă masa la care sunt, s-a aşezat o doamnă cu o rochie Ingrid Vlasov, mă uit fascinată la creaţia designerului meu român preferat.
Este deja ora 19.30 şi sala aproape s-a umplut. O zăresc şi pe Lia Olguţa Vasilescu. Mă întorc special s-o observ cu atenţie. O ştiu puternică, îndrăzneaţă în politică şi în administraţie, acum mi se pare însă doar o femeie care merge cu graţie. Se mulează pe eveniment, îmi place, nu vă ascund. Poartă o rochie lungă, vernil.
Spre masa noastră se îndreaptă zâmbind prezentatoarea Balului, moderatoarea tv Alina Şerban. Se aşază chiar lângă mine, în dreapta, să ne ureze bun venit. Este ravisantă! Pentru o clipă, chiar încep să cred clişeele care se folosesc de obicei la astfel de evenimente: “ne-am adunat aici, ca să mergem puţin înapoi în timp”, „să ne imaginăm că suntem la un bal din alte vremuri” etc. O privesc şi înţeleg bine că exact aşa trebuie că arătau şi păşeau domnişoarele la adevăratele baluri vieneze, ca Alina din Craiova. Are o rochie lungă, verde închis, cu broderie aurie, iar părul este strâns în coc, la ceafă. De altfel, observ lesne că sala este plină de femei cu coafuri chic. Nu văd niciunde frecventele sarmale sau obişnuitele spirale făcute cu ondulatorul sau cu placa. Ce este drept, în sala asta se află cam toată spuma oraşului. Nu sunt nişte oameni cu cefe groase, cum îmi imaginam amuzându-mă înainte să ajung, nici aroganţa nu pare să fie la cote insuportabile, însă sunt câteva persoane cu stil şi îl folosesc natural, neforţat.
Alina a ajuns la microfon. Ne explică de ce în faţa fiecărui bărbat se află o pană-pix, iar în faţa doamnelor, un carneţel: domnii vor fi nevoiţi să scrie cu pana în carneţel invitaţia la vals. Se vor face şi patru licitaţii, pentru o rochie Cătălin Botezatu, un costum bărbătesc Christian Tailoring, un set cu un stilou cu peniţă de aur de 24 de karate, un pix şi o călimară, marca Waterman Paris Perspective, şi un set de dvd-uri cu filmele lui Lucian Pintilie. Banii vor merge exclusiv în proiectele Asociaţiei. Nu există preţ de producătot inclus. Licitaţiile sunt prezentate tot de Alina, căreia i se alătura Vlad Drăgulescu, directorul Filarmonicii şi vicepreşedintele Asociaţiei “Craiova Capitală Culturală Europeană 2021”.
Primul vals e, de fapt, Second Vals şi este cântat de instrumentişti de la Opera Română Craiova. Las la o parte ce se cuvine şi ce nu la evenimente preţioase şi închid un pic ochii. Iubesc valsul ăsta, îl ascult uneori pe repeat, însă live, la un bal vienez, este altceva. Intră şi dansatorii profesionişti în scenă. Se bagă la un moment dat şi un tango, special pentru mine parcă, să-mi mai treacă de dor de o milongă.
Începe licitaţia. Şi durează ceva. Nu e deloc ca în filme, sau poate oamenii de afaceri din Craiova nu sunt prea darnici. Vlad îl somează pe câştigătorul costumului bărbătesc să vină şi cu o idee pentru Asociaţie. O nouă rută directă la Aeroport, Craiova – Bruxelles, răspunde câştigătorul. Nu e o idee rea, dar nu cred că sunt suficienţi banii licitaţi, vine replica comisarului de licitaţie.
Chiar dacă mai este mult până la încheierea balului, mă hotărăsc să plec. Mi s-au umflat picioarele din cauza tocurilor foarte înalte şi nu vreau să risc vreo pană în carneţelul meu. În drumul spre garderobă, îmi imaginez cel mai facil lucru: că bărbaţii sunt pinguini. Cu frac şi papion, bărbaţii din jurul meu sunt nişte pinguini abili sau nişte pinguini stângaci, de la caz la caz. Dansatorii sunt nişte pinguini cu fundul bombat. În timp ce aştept taxiul, mă gândesc că Alina are dreptate: Craiova poate şi merită să devină Capitală Culturală Europeană. Şi dacă nu o să fie să fie, cum se zice, tot rămâne cu câteva proiecte bine gândite care s-au realizat. Administraţia locală s-a uitat spre cultură, a investit în cultură. Şi n-o mai făcuse din timpul lui Pazvante Chioru.
GALERIE FOTO:
