Un zvon ne-a catapultat din redacție pe o ploaie de crăpau pietrele: primărița Olguța și-a făcut la Vârvoru de Sus o vilă pe care hoții au lăsat-o fără termopane. Să pornim pe urma hoților, dară!
În satul Vârvoru de Sus din comuna Vârvoru de Jos, testăm terenul imobiliar. Iată un anunț despre o casă ce pare să fie de vânzare:
Proprietarul ei, Curte Nicolae, a cumpărat-o în urmă cu vreo zece ani, mutându-se din Romanești, și acum vrea să se înapoieze acolo. Acceptă 20.000 de euro pe ea? Ne întreabă cât vine asta. Oho, acceptă și mai puțin. Și ne mandatează pe noi să i-o vindem pe la ziare. 3200 de metri, probabil pătrați, vie, grajd. Calul o să-l ia cu el, chit că se-ntoarce la oraș. În Romanești merge și cu cal. De casa primăriței de la Craiova n-a auzit rumânul nimic, el știe că domnul primar din Vârvoru șade la câteva porți de el. Așadar, avem o casă de vânzare. Ieftin, 25.000 de euroi, negociabil vag. Poftim priveliște! Unde mai pui că nenea Curte o să dispară din peisaj:
Haidem, avem treabă, hai să prindem hoții ăia! Un vârvorean de pe o combină agricolă cică așa zice lumea, că și-a luat casă pe-aici doamna Olguța, dar nimeni n-a văzut-o. Cu o mamaie avem noroc: da, primărița Craiovei are o căsuță în spatele școlii din Vârvoru de Sus. Ne-nvârtim pe-acolo ca nuntașii prinși în sârbă și nu zărim nicio clădire cu găuri în ferești.
Când ziceam că vremea ne strică toate ploile, hopa, un bărbat ne spune de sub umbrelă că știe unde-i căsuța minunată și se oferă să ne mai și călăuzească într-acolo fără nicio simbrie. Tradiționala empatie țărănescă. De termopanele ciordite nu știe nicmic, o vorbi lumea, că nici pământul nu-i astupă gura. De la un drum cât de cât omenesc, prin spatele școlii, se face o ulicioară-n pantă pe lângă care trecuserăm mai înainte fără s-o observăm. Hait, până aci ne-a fost! Lăsăm mașina, să nu rămânem cu ea prinsă-n glod, și pornim la urcuș pe picioare, cu neînfricata călăuză-n frunte.
Deschizătorul nostru de drum, căruia satul îi zice Bișter, i-a cosit lucerna Olguței. Nu pentru ea, că la oraș n-are nevoie, pentru un sătean care-o cumpără. Cosașul n-a văzut-o la față pe primăriță, nu cu ea a tocmit lucrarea. Când întâlnești un necunoscut și eticheta îți cere să conversezi cu el, îl întrebi de posibile cunoștințe comune. Îl știe Bișter pe Curte Nicolae? „Au, futu-l în cur belit, am muncit cu fiu-su în Spania și mi-a luat toți banii, m-am întors cu pula-n mână.“ Dar păgubitul uită repede și propune el un subiect: „Doamna Olguța face sport, parcă așa cică?“ Chiar de nu face, o să facă. Alpinism curat practici să ajungi la casa din deal. Pe noroi, practici și patinajul.
Am mai auzit noi că din Vârvoru s-au furat, noaptea pe fulgerătură, 21 de cai de pe islazul comunal. Mai demult, ne lămurește Bișter, și nu 21, ci 24. Dar gata cu vorbăraia, am ajuns! După vreo două sute de metri. Pe ploaie ori pe zăpadă, nicio șansă de accedere cu vreo mașină, ceva.
Casa Olguței nici că se vede. Vegetația ține pavăză. E o junglă aici ca-n politica românească. Hoții n-ar fi avut cum să răzbăească fără vreo macetă pentru defrișat. N-au furat niciun termopan: casa are geamuri obișnuite, vedem asta cu greu. Poarta din față și căruța de lângă sunt ale vecinului. Verdeața aia din stânga imaginii acoperă poarta primăriței noastre. Printre niște fire de iederă sau ce-o fi, mai în spate, întrazărim grădina fără lucernă și niște grajduri. Fostul proprietar, Dulugeac, a avut cai. Dacă nu-i mai are, poate că s-or fi numărat printre ăia 24.
Și ca să nu ne înapoiem din Vârvoru precum Bișter din Spania, hai să ne înfruptăm dintr-un măr nealtoit cu rădăcina în curtea doamnei Olguța. Spuneam în titlul textului c-am furat mere. Nu, n-am furat, am săvârșit alt păcat: am mințit. Să sune titlul mai spectaculos. La țară, fructele care trec dincolo de grad, pe drum, sunt ale drumețului.
Aici se termină comuna Vârvoru de Jos. Nu și denumirea ei:
Dezamorsarea zvonurilor
Cum în declarația de avere a primăriței Lia Olguța Vasilescu nu apare niciun bun imobiliar în Vârvoru de Jos, ne-am gândit să-i luăm o declarație de presă omologului ei din respectiva localitate, Nicu Tabacu. Cooperant, primarului Vârvorului ne-a lămurit. Casa n-a cumpărat-o Olguța, ci mama ei. Olguța vine când și când pe-acolo. Povestea cu termopanele nu-i tocmai fabulație. Victimă a fost, cu niște ani în urmă, un alt demnitar din Craiova cu reședință de vacanță în pitorescul Vârvor, Eugen Georgescu, prefectul Doljului. „De, se mai fură pe la noi. N-ați văzut că și eu am zăbrele la primărie?“
Șerban Comănescu și Florin Băltărețu
