În centrul vechi al Craiovei se vând haine cu 1 leu. Haine la mâna a doua, bineînţeles! Aşa şi?!, vor zice mulţi: probabil şi-n centrul Sibiului, oraş care a fost Capitală Culturală Europeană în 2007, există second hand-uri! Tot pe Lipscani, la “Gigi” se vând covrigi cu mac la preţ de tricou purtat. Acum nu sunt sigur că în oraşul care l-a dat pe preşedintele “vânzător de copii” covrigii sunt la acelaşi preţ. De un lucru garantez: în centrul istoric al Sibiului poţi mânca sandvișuri (cele mai bune din lume, zic eu) Subway, pe când în centrul vechi al Craiovei te multumeşti cu cele de la “Lucas” sau iei un kebab beton de la Kingkebab-ul lui Dani de la Rendez Vous. Şi ar mai fi ceva: ori de vrei o ţoală de la Renata, ori un covrig de la Gigi tre să stai la coadă.
Zic să revin la hainele purtate de europeni, mozolite într-o spălatorie industrială şi scoase la vânzare de Renata, şi s-o las mai moale cu paralela Craiova-Sibiu. Nu de alta, dar ar fi în defavoarea oraşului care în afar de Radu Berceanu (nu că asta ar fi făcut ceva pentru noi) se tot chinuie să dea ţării şi alţi miniştri. Dar cine ştie, poate calcă şi Craiova pe urmele Sibiului şi după ce devine Capitală Europeană îşi trimite şi primarul la Palatul Cotroceni.
Habar n-au mulţi prin ce trebuie să treci dacă vrei să-ţi cumperi de la Renata un tricou la 1 leu, într-o zi în care s-a băgat marfă! Mai era o juma de oră până când uşa magazinului să se deschidă, ora 8.30. Trecând pe lângă coadă mi-a încolţit subiectul. Trag o poză la mulţime, încă una şi mă aşez în rând.
Eram al 17-lea. Descarc ceva din bateria telefonului butonând pe feisbuc. Cu o precizie de bijutier elveţian, patroana Renata deschide uşa la 9 fix, dar cu o rapiditate de spărgător de bijuterie intră în magazine şi închide uşa după ea cu toată opoziţia primului muşteriu, un hăla cât cadrul uşii. Chiar nu pricep de ce era nerăbdător să intre, nimeni din rând nu arăta că e dispus să arunce un leu pe un tricou XXXL! Aflu de la o doamnă a cărei duhoare mi-a bântuit părul din nas întreaga zi că Renata a adus marfă de Olanda. Uşa se deschide şi năvălim în magazinul nu mai mare de 20 de metri pătraţi, eu împins de celelalte 5 persoane aşezate în spatele meu. Aşadar, să-i şadă subiectului, nu trebuie să ies cu mâna goală din Renata. O iau spre umeraşele cu tricouri. Coate date şi primite. Duhoare cât să respiri în pungă. Iau tricoul, plătesc leul, îmi pun ochelarii de soare, ies, şi las în Renata alţi 21 de ghiolbani.
Florin Băltăreţu
