Nici nu ştim dacă ziarul craiovean Cuvântul libertății mai apare pe hârtie. Cu două-trei decenii în urmă a trăit vremuri bune. A apărut în 23 decembrie 1989, după ce regimul ceauşist, în ciuda susţinerii acordate de ziarul Înainte, care trăise vremuri şi mai bune, a clacat. Aşa s-a născut Cuvântul libertăţii, continuator al Înaintelui, din care vom frunzări ultima apariţie:
Coverul ziarului, Marea adunare populară din Capială, omite să informeze despre incidentele fără precedent la un asemenea miting, a căror iscare avea s-o revendice Nica Leon.
Să trecem mai bine la rubrica-vedetă a ziarului, mica publicitate:
Aveai de unde alege o Dacia 1310. Ba chiar și, în ciuda îndemnului lansat mai demult de cel a cărui cuvântare o reproduce ziarul, „Mai lăsați vidiourile!“, găseai și așa ceva: un recorder Sharp și un player Samsung. Bun, dacă voiai să dai pe un video cât pe-o jumătate de garsonieră ori să te-nţoleşti în Alain Delon (şi ca Alain Delon) plătind pentru asta un salariu mediu pe economie, însemna că-ţi permiţi luxul. Să ai însă zilnic mâncare caldă nu era chiar un lux, iar cine locuia la casă neracordată la gaze cumpăra butelia (goală) la preţ de bişniţă. Şi dacă nici ăsta nu era motiv de revoltă, poftim program TV. Sau program radio, nu ne dăm seama, că RTV însemna Radio-Televiziune:
Sărim la „Reper cetățenesc“:
Va să zică, duminică, 24 decembrie, erau programate să circule numerele fără soț. Asta a fost una dintre primele izbânzi obținute în 22 decembrie: în ajunul Crăciunului au circulat și numerele pare.
Deși era Postul Crăciunului, lumea se căsătorea. Certificatul cu numărul 2600 pe anul 1989 l-au primit studenții Luminița Oana Mateescu și Alin Nicolae Caras. S-ar părea că, fiind multiplu de 13, numărul 2600 le-a purtat ghinion însurățeilor. Pe Alin Nicolae Caras l-am descoperit în două locuri unde românii nu visau în 1989 că pot ajunge: pe Facebook și în Italia. Are, între altele, o poză de la un eveniment pe care spune că l-a trăit în 2009, fără să precizeze numărul de ordine al actului de căsătorie:
În pagina 2 e articolul Nestinsa flacără a dragostei de țară, semnat de prof. Ionel Turcin de la Liceul Industrial nr. 1. Radu Berceanu, de asemenea profesor la Liceul Industrial nr. 1, a fost mult mai inspirat în acele zile.
Apropo de semnatari, în ziar e trecut colegiul de redacție. Romus Dima era redactor-șef, Petru Constantnescu adjunct, redactorii ceilalți fiind Nicolae Băbălău, Aurel Frigioiu, Puica Mandoc, Mircea Pospai și Romulus Turbatu. Numele cel mai cunoscut de la Înainte, Mircea Canțăr, că scria despre fotbal, nu e în colegiu. Remarcăm că Nicolae Băbălău avea să schimbe în vreo două zile trei locuri de muncă. De la Înainte a trecut la Cuvântul libertății, dar el era și corespondent la Scînteia. Scînteia a ieșit, imediat după cucerirea libertății, ca Scînteia poporului, iar la apariția următoare și-a zis Adevărul.
Mircea Pospai, acelaşi Mircea Pospai din colectivul de mai sus, numai ce-a intrat, după mai bine de trei decenii de la moartea ziarului Înainte, în Consiliul de administrație al Radiodifuziunii Române. Om cu experienţă-n presă, te pui cu te-ncurci?
În intervalul 22 decembrie, ora 8 – 23 decembrie, ora 8, în Oltenia. „Temperaturile maxime diurne vor fi cuprinse între 13 și 17 grade, izolat mai ridicate, iar minimele nocturne între 1 și 6 grade“. Păi, la atâtea grade în miezul iernii, să se tot producă mari adunări populare.
