Drama librarului de la Teatrul Național nu-i doar a lui. Librarul este eroul unei parabole. E povestea tristă a oamenilor care-n ziua de azi au investit bani, timp, energie în cultură.
Cristi Voicu, inginer la o întreprindere de stat, e proprietarul librăriei „Thalia“, din corpul de clădire al Teatrului Național. Socoteala lui părea sănătoasă: iubitorii de teatru îndrăgesc și cartea, când vin să ia bilete sau să vadă afișele spectacolelor intră și-n librărie. E principiul după care funcționează sălile de păcănele, așezate mai mereu alături de casele de pariuri sau în incinta lor. Ori viceversa.
Patronul Voicu a simțit pe pielea lui că volumele de dramaturgie au vânzare critică, iar cele de critică merg dramatic. A încercat și cu eseuri, tot degeaba. L-a mai ținut la linia de plutire câte o Agatha Christie, afișată în vitrină drept best seller. Dar asta n-a fost suficient ca din profit să-și poată plăti și angajata ca vânzătoare. A renunțat la angajată și s-a făcut el vânzător de cărți. Slujba sa de la stat i-a trasat librăriei un program de funcționare bizar.
O librărie normală ține și ea deschis de pe la 9 dimineața până mai spre seară. Așa a încercat să facă și „Thalia“. N-a mers, astfel că patronul ei a început să vândă cărți după ce-și încheia treaba de inginer. De luni până vineri, librăria deschidea o dată cu barurile de noapte, la 16.30, punând lacătul la 19. Vinerea are Cristi Voicu program scurt la birou, iar sâmbăta are liber. A funcționat acest program până la 1 iunie, când au pornit niște lucrări de construcție, precum se vede în anunț, suspendând pentru o vreme vânzarea cărților. Șantierul din fața Teatrului, partea dinspre Calea București, i-a alungat Thaliei din clienți. Rămâneau cei cu acces dinspre strada Cuza, dar pentru un așa dever nu rentează să-ți sacrifici două ore și jumătate din zi. (Ș.C.)
