În vechea casă boierească de pe Ialomicioara 10 sălășluia prin anii 70 Casa Pionierului, preschimbată direct în Casa Studenților, sărind un legic stadiu: Casa Utecistului. Printr-o alipire bizară de stiluri arhitecturale, CS s-a extins, la ridicarea noului corp de clădire contribuind inclusiv beneficiarii, prin muncă patriotică și necalificată (cărat de moloz). La 2 mai 1988, de Ziua Tineretului, modernul sălaș universitar a avut inaugurarea festivă, cu spectacolul Anii luminoși ai studenției noastre.
Au suit pe senă nume mari și mai mici din showbizul românesc, nu că fenomenul s-ar fi chemat pe atunci showbiz. Muzică ușoară, clasică, corală, plus cea a lui Tudor Gheorghe, pe care nu știm unde s-o încadrăm, operă, operetă, recitări de poezie, balet. În afară de Tudor Gheorghe, alți consacrați: Ion Caramitru, Ion Voicu (tatăl lui Mădălin), Elena Dacian, corul Madrigal.
Programul manifestației a fost împărțit în două. Granzii de la București și Tudor Gheorghe au evoluat sub regia lui Ion Caramitru. Artiștii craioveni, amatori de felul lor, s-au supus regizorilor Cristian Rotaru și Patrel Berceanu. Pe olteni a căzut măgăreața să răspundă de spectacol pe partea ideologică. Visuri înaripate și îndrăznețe, Solemn e astăzi tînăr legămîntul, În Era Ceaușescu de lumină și Partidul, Ceaușescu, România au fost secțiuni din show pasate Craiovei.
Dintre numele autohtone de pe afiș, unul avea să răzbească în timp: Ramona Bădescu.
Visuri înaripate și îndrăznețe: filmul XXX
Mihai, elev în clasa întâi, nici măcar pionier la memorabila dată a inaugurării, s-a aflat în sală la spectacol. Încă ține minte: „Ramona Bădescu a cântat ceva cu viața la 20 de ani. Am fredonat piesa pe tot drumul spre casă“.
În mai 1988, Ramona Bădescu cânta ce cânta în cunoștință de cauză: mergea pe 20 de ani. Peste câteva luni, potrivit datelor de pe net, a intrat la Facultatea de Științe Economice din Craiova, probabil FF. Internetul confirmă și spusele tânărului Mihai: Ramona a lansat în 1988 piesa Când ai 20 de ani, muzică Zsolt Kerestely. Textul nu avea rime cu „bani“, ceea ce n-a împiedicat-o mai apoi pe cântăreața-efemeridă să dea de ei, practicând o meserie la care abia în Era Iliescu a căpătat acces: actriță în filme deochiate.
