Singura țară care nu are adoptată o lege a falimentului personal, România pare că se află din nou guvernată de FMI și de băncile care fac lobby pentru a nu intra în vigoare actul normativ aflat în dezbatere la Senat. Deși premierul Victor Ponta a declarat că își asumă încălcarea promisiunii făcute Fondului Mondial de Investiții, rămîne la latitudinea Parlamentului dacă legea va fi adoptată sau nu.
Pe scurt, insolvența personală va înlesni debitorului o perioadă de timp pentru stabilirea unui plan de rambursare a datoriilor, perioadă în care va fi protejat și scutit de lichidare de bunuri sau executare silită.
Legea inițiată de deputatul PSD Ana Birchal, se află deja la Senat și s-ar putea aplica doar persoanelor cu domiciliu permanent în țară, cu bunurile aflate pe teritoriul României, iar sursa veniturilor să fie impozitată tot aici.
Beneficiile persoanelor cărora li s-ar putea aplica legea insolvenței pe persoană fizică sunt suspendarea lichidării de bunuri și executării silite, actele unilaterale ramân fără efecte (actele unilaterale sunt reprezentate de împuterniciri sau de mandate acordate), creanțele ar deveni lichide și exigibile și, foarte important, acumularea de dobânzi și penalități este sistată. (sursa: http://www.senat.ro/Legis/PDF%5C2014%5C14L370FG.pdf )
Cum se stabilește insolvența persoanelor fizice?
Debitorul sau creditorul va face o cerere în instanța de judecată pentru a i se stabili insolvența. În primă fază, datornicii vor fi supravegheați 90 de zile, după care, odată declarați insolvenți, urmează perioada de reorganizare judiciară alături și sub supravegherea unui administrator judiciar, numit de instanță. Reorganizarea judiciară poate dura maximum trei ani, după ce s-a prezentat și aprobat în prealabil un plan de rambursare a datoriilor.
Băncile vor încerca schimbarea condițiilor de creditare
Contactat de Republica Oltenia, Octavian Voicu, fost economist la Raiffesen Bank, a declarat că există o temere în privința numărului mare de cereri pentru insolvență personală, care va conduce la pierderea unor sume de bani de către instituțiile de creditare. “Acest lucru va conduce probabil la intrarea în defensivă a băncilor, care vor încerca să schimbe condiţiile de creditare, îngreunându-le”. Din studiile efectuate, principalii debitori care ar beneficia de insolvența personală, ar fi persoanele care au făcut credite imobiliare în perioada de boom, dar și cei care au apelat la creditele de consum cu buletinul.
„Este un risc foarte mare pe care băncile ar fi obligate să și-l asume, lăsând mai mult la conștiința fiecaruia recuperarea banilor în cazul creditelor de consum neperformante. În România nu există la momentul acesta administratori juridici specializaţi pe această speţă, deci vor apărea numeroase erori şi tergiversări, băncile fiind primele care vor avea de pierdut. Vor pierde timp şi bani”, a adăugat economistul.
Conștiința este într-adevăr o noțiune care nu își are locul în rambursarea unui credit bancar și încă de la declanșarea crizei financiare, cetățeanul a fost primul învinuit pentru creditul neperformant. Întrebarea este de ce trebuie să fie cetățeanul specialist în sistemul bancar? Nu este, în definitiv, acest sistem conceput pentru a-i servi cetățeanului, și nu pentru a-i întinde capcane?
